Ultimul lăutar din Băbiciu, Antonie Căldăraru, este unul dintre oamenii care poartă cu sine o istorie întreagă a satului românesc.
Ai lui au fost lăutari vestiți, din tată-n fiu, iar nea Toni a prins timpul în care petrecerile țineau de sâmbătă până marți, dar astăzi nu mai are cui să lase meseria. La 82 de ani, împăcat cu gândul că vremurile s-au schimbat, Toni Căldăraru cântă cât îl țin puterile și uneori își trage sufletul și, cu ochii mijiți, zâmbește șăgalnic amintindu-și zilele de altădată. Pe atunci, oamenii munceau din greu, însă când prindeau ocazia, petreceau pătimaș, încât muzicanții își câștigau pâinea cu multă sudoare… la propriu!
„Și ei jucau și se nădușeau, da’ și noi, vai de capul nostru!”
„Am învățat meseria de la fratele meu cel mai mare, Mircea, care cânta cu vioara. De la etatea de 14 ani m-a învățat la țambal și cântam cu el. Mergeam la nunți, la botezuri, făcea lumea cununii… Taică-meu tot la vioară a cântat, tata lui tata tot la vioară, au fost lăutari din tată în fiu. Am fost cei mai buni și cei mai vestiți lăutari pe Valea Oltului. De la Băbiciu până la Islaz eram căutați. Mergeam la orchestra lui Ristică Lăutaru de la Băbiciu. Erau nunți grele pe atunci, nu ca acuma, să te duci o noapte. Acuma, pentru o noapte, lăutarii zic: «Ooo, cât am cântat! Greeeu!». Păi noi cântam trei zile și trei nopți, vai de capul meu, curgea fum după noi, nu altceva! În special la jocuri, la băieți, când juca ăia, ziceai că-i călușari!
Înainte ne duceam câte doi – eu cu țambalul și frate-meu cu vioara -, dar mai încoace, când s-au făcut orchestre, mergeam cinci, șase persoane: doi cu vioara, unul cu țambalul, acordeon, contrabas și cântăreață. Omul tocmea patru lăutari. Ăștia patru lăutari se ducea la ginere. Și socrul mic tocmea lăutarii lui. Noi, patru inși, ne duceam la socrul mare și erau trei camere: una într-o parte, una într-o parte și la mijloc aici era unde jucau ei horile, în antreu. Eu cu fratele meu cântam în camera ailaltă, cântece ce le plăcea la oameni, iar ăștilalți cânta în camera ailaltă. Eu nu știam ce cântă ăia, ei nu știau ce cântăm noi. După ce ne opream, noi ne duceam din camera asta în ailaltă, iar ăilalți se duceau în camera ailaltă și așa ne schimbam, după care începeau să joace în antreu, acolo. Da’ jucau de ziceai că-s călușari, nu altceva! Trebuia să ne ținem noi după ei! Cura fumul după noi. Și ei jucau și se nădușeau, da’ și noi, vai de capul nostru ce pățeam!
La ascultare, pentru masă, făceam doine, balade, era «Iancu Jianu», «Antofița lui Vioară», «Banu Viteazu», «Oancea» și multe, d-astea vă cânt până mâine dimineață și nu le termin…”, spune nea Toni din Băbiciu.
Purtătorii de datini
În acest sfârșit de săptămână, poveștile lăutarilor se deapănă pe îndelete la Târgul de țară din Dumbrava Sibiului. Muzeul ASTRA găzduiește, în 21-22 august, festivalul „Tarafuri și Fanfare”, ediția a XVI-a. La eveniment participă muzicanți, meșteșugari și socăcițe din județele Sibiu, Gorj, Olt, Teleorman, Alba și Mureș. „Lăutarii au fost şi vor rămâne purtătorii unui patrimoniu cultural local specific satelor din care provin. Ei vor să ducă mai departe moştenirea de breaslă, prin urmaşii lor, sunt conservatori, perpetuează obiceiurile locale cu o forţă uluitoare atunci când li se permite. Dacă sunt întrebaţi despre rânduielile specifice botezului, nunţii, înmormântării, vor deschide tolba cu amintiri şi cu muzici de demult, transformându-se, pe dată, în «enciclopedii vii». Deapănă istorii prin cânt, zâmbind duios anilor ce s-au dus. Vă invităm să cunoaşteţi astfel de oameni preţioşi la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului «Tarafuri şi Fanfare»”, transmite dr. Luminiţa Tucă, cercetător etnolog, preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Culturale „Arhetipuri: Datini, Muzică, Rost”.
Astăzi, 22 august, între orele 12:00 și 17:00, treceți pe la Muzeul ASTRA și vă bucurați de ateliere de meşteşuguri tradiţionale (confecţionat instrumente muzicale şi piese de port popular), ateliere gastronomice cu degustare, rânduieli din sate de la leagăn la mormânt și un dialog muzical tradițional la caree participă: comunitatea din Vinerea – Alba, muzicanți și dănțăuși de pe Valea Idicelului – Mureș, taraful Muscurici-Enoiu din Pîrîu de Pripor (Godineşti) – Gorj, lăutarii din Băbiciu – Olt, comunitatea din Gura Râului – Sibiu, Emil Zamfir, lăutarul din Corabia – Olt, Grupul de Muzică Tradiţională Românească „Junii” – Sibiu, muzicanţii din Dobroteşti – Teleorman; Fanfara Turnişor-Neppendorfer Blaskapelle – Sibiu.