In memoriam Octavian Fodor. „În personalitatea medicului, cultura are o poziție principală”

In memoriam Octavian Fodor. „În personalitatea medicului, cultura are o poziție principală”

Octavian Fodor s-a născut la Mediaș, în ziua de 17 octombrie 1913.

De la moartea sa se împlinesc astăzi, 8 iunie, 45 de ani.

Părinții lui, Ioan (n. 1882 – d. 1929) și Maria (n. 1885 – d. 1928), au murit de tineri, lăsându-l orfan (pe el și alți doi frați). Mama lui, paralizată în urma unei boli grave, a fost îngrijită timp de nouă ani de Octavian, el fiind cel mai mare dintre fii. Acești ani și-au pus amprenta asupra personalității sale, îndreptându-l mai târziu spre Medicină.

După absolvirea școlii generale și un scurt timp petrecut la Liceul Stephan Ludwig Roth din Mediaș, își continuă studiile liceale la Sf. Vasile din Blaj. Absolvă apoi Medicina la Cluj, cu teza de doctorat Sindromul insuficienței coronariene. Tot începând din acest an, 1937, este medic de circumscripție în comuna Căpușul de Câmpie din județul Mureș. Își începe din anul următor cariera de medic și universitar la Cluj, fiind la început preparator (1938-42), asistent (1942-49) la Clinica Medicală din Cluj, având și o serie de funcții în cadrul unor clinici, apoi profesor (1961-1976) la Clinica Medicală din Cluj. În perioada 1949-1953 a lucrat la o clinică din Timișoara, iar în 1958 a urmat o specializare la Paris. A condus Institutul de Sănătate Publică și Cercetări Medicale al Academiei de Medicină.

În cele peste 500 de lucrări și studii, realizate singur sau în colaborare, a tratat probleme privind epidemiologia bolilor digestive, studiul clinic al acestor boli, elaborarea unei metodologii de cercetare, patogenia bolilor digestive, profilaxia și terapeutica bolilor digestive etc. A creat o serie de medicamente pentru boala ulceroasă și hepatita cronică (aspatofort, metaspar). A făcut numeroase cercetări privind icterul, stomacul, colecistul, duodenita lambliazică, nevroze generale neurovegetative, dischinezii digestive și rolul alergiilor în patologia unei nevroze. A elaborat un „Tratat de medicină internă” (2 vol., 1972-73, în colab.).

A publicat și o lucrare eseistică de valoare, în trei volume, În căutarea unor permanențe.

Întreaga sa activitate l-a propulsat drept membru corespondent al Academiei Române din anul 1967, iar din 1974 – membru titular.

A fost distins cu titlurile de Profesor Emerit (1969) și Medic Emerit (1973) (Gheorghe Bușoiu, Lucian Giura, Profiluri medieșene, vol. 1, Sibiu, Editura TehnoMedia, 2011, p. 142-145).

Octavian Fodor, „A fi medic”, în „Tribuna”, Cluj-Napoca, 1976: „Primul element constă de fapt în dragostea față de profesie, așa cum este ea cunoscută de toată lumea și care își păstrează efectul, alimentată de experiențele altora și mai ales din propriile trăiri. Presupune, inseparabil, și dragostea de om, solidarizare afectivă, capacitate de identificare cu suferința și speranțele sale. Al doilea însumează o minte clară, bună putere de judecată și multă răbdare. În sistemul de activitate se cere ordine și tact. Valoarea etică prioritară rămâne bunătatea. Însușiri cultivabile în mare măsură. În personalitatea medicului cultura are o poziție principală. În lipsa ei, întreaga sa activitate suferă amprenta mărginirii. Cultura îi conferă adevăratul prestigiul intelectual și umanitate”.

Răspunde