Hora din Rusca

Hora din Rusca

Un obicei popular unic în țară, hora de Rusalii a sătenilor din Sebeșu de Jos, va fi pus în scenă astăzi la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului.

În Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, la gospodăria din Sebeșu de Jos, între orele 10 și 16, comunitatea din Sebeșu de Jos ne va prezenta cea mai importantă manifestare tradiţională a sa: Hora din Rusca. În localitate, aceasta are loc în Duminica Rusaliilor, având o atestare a vechimii sale încă din secolul al XVIII-lea.

„Hora din Rusca nu este un joc simplu, ci o horă înnodată, în cadrul căreia lanțul de dansatori creează mai multe noduri. Jocul este condus de un vătaf care înnoadă hora cea mare de multe ori şi tot numai un bun conducător poate să desfacă aceste noduri, fără să rupă şirul de braţe. De Rusalii, sătenii din Sebeșu de Jos se adună, în fiecare an, pe platoul Rusca, fiind în acelaşi timp prilej de reunire cu rudele lor venite din comuna Albina (Timiş), acolo unde au fost împroprietărite după Primul Război Mondial”, a declarat muzeograful Mihaela Gherghel.

Hora din Rusca face parte din programul cultural de punere în valoare a noului circuit expoziţional dezvoltat în cadrul proiectului „Utilizarea tehnologiei multimedia de ultimă generaţie în accesibilizarea patrimoniului etnografic din Muzeul ASTRA”, finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, Apelul „Susținerea expozițiilor inovative cu bunuri culturale mobile restaurate”.

„Vom cunoaște îndeaproape comunitatea satului și prin intermediul unei ocupații tradiționale specifice: boștinăritul. Încă din secolul al XVIII–lea, sătenii din Sebeșu de Jos au început să umble în lung și în lat prin Transilvania, Banat, Oltenia și Muntenia după faguri și boștină (rămășițe de faguri rezultate după extragerea mierii). Inovativi fiind, au construit teascuri făcute integral din lemn de stejar, unele dintre ele fiind vizibile și azi, pe valea râului Sebeș care străbate localitatea. Localnicii mergeau să cumpere faguri din satele apicole de la șes, îi prelucrau în sat, la teascuri, apoi plecau sa vândă ceara și lumânările peste tot, în Imperiul Habsburgic și, ulterior, Imperiul Austro-Ungar, dar ajungeau și în Țările Române sau chiar în Imperiul Țarist. Boștinarii din Sebeșu de Jos erau și încă sunt cunoscuți, deopotrivă, ca lumânărari, lucrând în micile manufacturi de tipul atelierelor de lumânări. În cadrul gospodăriei din Muzeul în aer liber, se regăsește, distinct, atelierul de producere a lumânărilor cu ajutorul unei instalații arhaice formată din doi tamburi de lemn pe care se trăgeau lumânările, masa de uscat lumânări, alături de care se regăsesc calupurile aurii de ceară care se topeau și se transformau în lumânări, cu fitil din fir de bumbac. Lumânările din ceară de teasc sunt încă, la loc de cinste, la Sebeșu de Jos și în zilele noastre, și continuă să spună povestea tradiției lumânăritului de odinioară!”, adaugă Mihaela Gherghel.

Răspunde