115 ani de la sfințirea Catedralei mitropolitane din Sibiu

115 ani de la sfințirea Catedralei mitropolitane din Sibiu

În urmă cu 115 ani, la 13 mai 1906, era sfințită Catedrala mitropolitană, edificiu emblematic al Sibiului, al cărui arhitectură bizantină se îngemănează cu „Sfânta Sofia” din Constantinopol.

Impresionantul lăcaș de cult românesc, purtând hramul Sfânta Treime, a fost sfinţit de către mitropolitul de atunci al Transilvaniei, Ioan Mețianu (1899-1916), împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi. La eveniment a fost prezent şi profesorul Nicolae Iorga. „Data din actele oficiale este 30 aprilie, dar în acea perioadă Biserica Ortodoxă Română ținea calendarul iulian neîndreptat”, precizează agenția Basilica a BOR.

Împăratului Franz Joseph I, primul donator pentru construcția catedralei

Ideea ridicării unei catedrale ortodoxe în oraşul de reşedinţă al Mitropoliei, a aparţinut, mai întâi, marelui mitropolit Andrei Şaguna, care, printr-o circulară trimisă în eparhie în preajma Crăciunului anului 1857, după ce în toamna aceluiaşi an a obţinut aprobarea împăratului Franz Joseph I, îi îndemna pe preoţi şi pe credincioşi să contribuie la ridicarea catedralei. De altfel, Șaguna este și cel care a reușit, în 1864, reînființarea Mitropoliei de la Sibiu.

În urma apelului, a început organizarea colectei propriu-zise, primul donator fiind însuşi împăratul Franz Joseph I, care a donat 1.000 de galbeni, urmat apoi de guvernatorul Transilvaniei cu 50 de galbeni, de mitropolitul Andrei cu 2.000 de florini şi de mulţi alţii.
Lucrările au început abia în anul 1902 şi au continuat până în 1904, când biserica a fost pusă sub acoperiş, fiind coordonate de către arhitectul Sibiului de atunci, Iosif Schussnig. Planul catedralei a fost acceptat în urma unui concurs la care s-au prezentat 31 de arhitecţi, fiind declarat câştigător planul arhitecţilor Virgil Naghy şi Iosif Konemer.

Catedrala are o lungime de 53,10 metri și lățimea de 25,4 metri, cupola are un diametru de 15 metri, iar turnurile măsoară 45 de metri.

În ziua de 13 decembrie 1904 au fost sfinţite şi aşezate în cele două turnuri cele patru clopote. Clopotul cel mare, instalat în 1904 în turnul dinspre apus, cântărește 1.345 kg şi poartă inscripţia: „În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor”. S-au confecţionat apoi iconostasul şi stranile în Bucureşti, la firma lui Constantin Babic, a fost introdusă lumină electrică şi a fost pictată cupola. Pictura de pe pandantivi, reprezentându-i pe cei patru evanghelişti şi intradosul cupolei, cu Iisus Pantocrator între îngeri, precum şi o parte din panourile iconostasului sculptat în lemn şi aurit, sunt pictate de Octavian Smighelschi (1866-1912), originar din Ludoş, ajutat şi de Arthur Coulin (1869-1912).

Iconostasul şi scaunul arhieresc sunt lucrate din lemn de tei aurit. Chivotul de pe masa altarului, reprezentând catedrala în miniatură, a fost realizat de o firmă din Würtenburg din metal aurit în foc.

Răspunde