Floarea este un semn al dragostei și recunoștinței față de Hristos, spune mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza.
Cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, această sărbătoare amintește de intrarea Mântuitorului în cetatea Ierusalimului, la începutul Săptămânii Mari numită și Săptămâna Patimilor.
ÎPS Laurențiu, mitropolitul Ardealului: „Acest praznic a primit și numele de Duminica Floriilor, sau a florilor, pentru că aceste minunății ale Creației divine prevestesc venirea primăverii, ca semne ale reînvierii întregii naturi, așa cum această sărbătoare ne vestește apropierea Învierii lui Hristos și a reînnoirii firii umane. Floarea, prin frumusețea și mireasma ei, este și un semn al dragostei și al recunoștinței cu care noi Îl întâmpinăm Domnul Hristos, de aceea le purtăm în mâini de Florii, împreună cu ramurile verzi de copaci.”
Așa cum putem observa și în această icoană pictată pe sticlă, datând din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din colecţia de icoane și obiecte de cult a Muzeului ASTRA, provenită din Ţara Oltului, Mântuitorul Iisus Hristos intră în Ierusalimul smerit, pe mânzul unei asine, şi este întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin, de finic şi de salcie de mii de oameni şi copii, care cântă: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”.
Praznic împărătesc
„Este vremea înfloririi şi întreaga natură se pregăteşte pentru Învierea Domnului! În Postul Mare, în Duminica Floriilor este a doua dezlegare la peşte, după cea de la Bunavestire, amândouă fiind mari praznice împărăteşti. Crenguţele înflorite duse de credincioşi la biserică pentru a fi sfinţite simbolizează nădejdea în Învierea Domnului. Faptele noastre bune sunt reprezentate de ramurile înverzite, pe care le păstrăm la icoanele din case, fiind bune apărătoare de boli şi de ispite. Salcia plângătoare, cu umilinţă şi tăcere, s-a aplecat, lăsând-o pe Maica Domnului să treacă râul pentru a-şi continua drumul spre Patimile Domnului”, explică specialiștii Muzeului ASTRA.