Cea mai impozantă casă de pe strada Tribunei era unul dintre locurile de întâlnire preferate de protipendada Sibiului, în urmă cu un secol.
Clădirea nr. 6 adăpostește astăzi Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal și birourile Direcției Județene pentru Cultură. Înainte de construirea acestui imobil, în vechile clădiri de la nr. 6-8 (Quergasse nr. 63-64) funcționa birtul lui Wilhelm Wepper, amintit în arhivele orașului în 1885. Doi ani mai târziu, în 1887, era un birt în proprietatea lui Wilhelm Zink, iar în 1892, Louise Kletschka își încerca norocul în „HoReCa” epocii.
Actualul imobil a fost construit în 1901, după planurile unui arhitect din Bratislava, şi găzduia o cafenea, un restaurant şi un teatru, potrivit istoricului sibian Răzvan Pop. Proprietarul ei, Emil Kirscher (1859-1928), mai deţinea o fabrică de mezeluri și un han. La începutul secolului XX, Kirschers Unicum Café & Restaurant care avea o sală mică de mese și o cameră de joc, iar la etaj se afla Sala Unicum, folosită pentru restaurant, și o sală de întruniri și festivități. În toamna anului 1916, când Sibiul aflat încă sub stăpânirea Coroanei austro-ungare era asediat de armata română, generalul Erich von Falkenhayn și statul său major se ospătau aici, în cel mai bun local din oraș.
Clădirea în stil Secession este formată din subsol, parter, etaj şi mansardă. Parterul este integral boltit, remarcându-se încăperea centrală, cu patru travei în cruce pe o masivă coloană centrală, precum şi decoraţia în stucatură cu elemente vegetale (viţă de vie).
În partea stângă a clădirii, la etaj, exista un basorelief în stuc reprezentând o femeie care purta pe umeri un coş cu struguri. Interesantă este și balustrada de fier forjat a scării din dreapta, care prezintă elegante elemente vegetale, iar ochiul curios va descoperi cu plăcere decoraţia faţadei în stil Secession, cu măşti umane dispuse deasupra celor patru axe, dintre care măştile din mijloc se presupune că i-ar reprezenta chiar pe proprietarii de odinioară, domnul şi doamna Kirscher.
Din 1914, se deschide cafeneaua Kovats, iar în 1923 funcționează cafeneaua Unicum. Restaurantul Unicum s-a deschis la 27 septembrie 1924, în locul cafenelei cu același nume. Proprietarii săi erau Friedrich Czell și fiii.
În perioada interbelică, Unicum era un local în pas cu moda. Marele Enescu, orchestra de jazz Clausiuss Band din Timișoara, precum și Duo Martinescu de la Teatrul Cărăbuș din București au susținut aici programe artistice în anul 1936. Proprietarul restaurantului în 1938 era C. Bencovsky, iar pe 30 septembrie 1939, restaurantul-berărie este preluat de Carol & C.A. Kovats.
În Sala Unicum va funcționa și Cinema Capitol, considerat cel mai modern cinematograf din oraş, inaugurat în 4 martie 1945 din iniţiativa lui Iosif Ritivoi şi I. Răcuciu, care va fi naționalizat în noiembrie 1948. Cinematograful devine „Timpuri Noi” în mai 1949, apoi „Cinema Tineretului” și, în fine „Cinema Arta” din octombrie 1968.
Din 1966, restaurantul Unicum revine la denumirea consacrată.
Evenimente istorice petrecute în Sala Unicum
- ianuarie 1905 – conferinţele Partidului Naţional Român;
- 7 ianuarie 1912 – concertul Reuniunii meseriaşilor români;
- 8 martie 1912 – concertul susținut de Ana Voileanu, absolventă a Conservatoriului din Viena;
- 16 septembrie 1912 – concertul baritonului Ionel Crişan;
- 20 ianuarie 1919 – festival artistic cu trupa Teatrului Valentinescu din Bucureşti;
- 4-7 iunie 1922 – congresul general al sindicatelor din România. În perioada comunistă, o placă amintea evenimentul;
- 27 iulie 1928 – Congresul Partidului Poporului se desfăşoară în sala mică a restaurantului Unicum;
- 16 martie 1930 – concertul tenorului Umberto Manao;
- 29 iulie 1934 – congresul regional al Sfatului Negustorilor din Ardeal;
- 3 noiembrie 1936 – concertul lui George Enescu;
- 17 martie 1939 – concertul violoncelistului Attilo Ranzeto;
- 28 martie 1940 – concertul violonistului Carlo Felice Cillario;
- 29 noiembrie 1942 – Congresul Negustorilor din Ardeal.