Creștinii ortodocși au intrat, astăzi, în Postul Mare, un timp pentru rugăciune, pocăinţă, smerenie şi introspecţie.
În perioada celor şapte săptămâni ale Postului Mare, nu se consumă carne, peşte, produse lactate sau ouă şi se recomandă abstinenţa şi abţinerea de la petreceri, dans, muzică profană şi de la alte activităţi care ar distrage atenţia de la viaţa spirituală.
„Singura certitudine care ține lumea este mila lui Dumnezeu și din ea ne hrănim toți”
„De unde nouă cinstea aceasta să postim de dragul Învierii Domnului Hristos? Suntem chemați să nu fim ca Adam și Eva, dar până la urmă să fim după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Cel care promite și ridicarea păcatului din mijlocul lor și redăruirea dimensiunii nemuritoare, întru Care postim, întru Care viem, întru Care înviem. De aceea, îmi îngădui să vă spun: postiți cu zâmbetul, postiți cu dragoste, postiți cu bucurie! Nu suntem niște loseri de Dumnezeu, ci suntem cei care, primindu-L pe Hristos de partea noastră, știm că postim de dragul Lui și pentru împlinirea în El.
Săptămâna aceasta ne va chema la o frumoasă deschidere de inimă. La o întâlnire cu canoane, cu rugăciuni, cu cântări speciale, mai cu seamă cu efortul acesta de a ține bine închis eșantionul de consumism pe care-l avem fiecare dintre noi în casă: frigiderul. Nu e vorba doar să nu mâncăm, ci e vorba să nu ne lăsăm mâncați de ură, de răutate, de neatenție, de lipsă de dragoste în raport cu oamenii. Poate că vom posti mai cu înțelepciune dacă ne aduce aminte în ce vremuri trăim, cât de grea este de înfruntat această perioadă, cât de dificil ne este să rămânem oameni când ceilalți ne cer să fim neoameni.
Vă rog să vă concentrați pe icoane, nu pe ecrane de televizor. Să vă concentrați pe cuvinte, nu pe vorbărie. Pe rugăciune, nu pe bârfă, nu pe ură, nu pe minciună, nu pe delațiune duhovnicească. Să vă concentrați pe ce ne-a dat Hristos mai de preț: așteptarea Învierii.
Postim pentru că așteptăm să ne întâlnim cu Domnul Cel înviat. Nu postim ca niște oameni înfrânți, nu postim cu brațele coborâte a umilință, ci postim ca niște oameni curajoși. Ca niște oameni care știm că-L avem de partea noastră pe Domnul Hristos. În lume știm că sunt ispite, ca și în viețile noastre, dar Dumnezeu ne vrea îndrăzneți în postire. Sfânta cântare a Triodului ne îndeamnă să intrăm în «stadionul» virtuților, în această încercare de a ne exercita și de a ne exersa în virtuțile care ne țin vii. De aceea e frumoasă perioada aceasta a postului. E ca o sală de sport. Mi-ar fi plăcut s-o spun eu, a spus-o Sfântul Ambrozie cu sute de ani înainte. O palestră spirituală. O sală în care învățăm să ne dezvoltăm conștiința, lucrarea și virtuțile de care avem nevoie ca, văzându-l pe Domnul Hristos, să nu-L confundăm. Și mai cu seamă, să nu confundăm alți dumnezei, ce se prezintă atât de minunat înaintea noastră, cu Dumnezeul nostru Cel viu. În taina aceasta, a deschiderii postului, trăim de fapt și măsura duhovniciei pe care fiecare dintre noi am asumat-o. E înțelept Dumnezeu! Nu ne-a chemat dintr-o dată să urcăm pe o pantă abruptă, ci, de fiecare dată, ne face câte o oprire, ne face câte o stație în care să ne oprim, să ne tragem sufletul și să mergem cu discernământ mai departe. De fapt, ce ne cere cu adevărat postirea este să ne recăpătăm discernământul, discreția, bunul simț de a fi creștini ortodocși.
Mă rog la Dumnezeu să fim sănătoși toți și să putem să ducem cu frumusețe provocarea aceasta a postului la îndeplinire. E o provocare să dobândim virtuți, să lucrăm cu ele, să punem mâna pe Scriptură și să citim, să nu ne temem să ne rugăm, să ținem Psaltirea aproape de sufletul nostru și măcar de un verset din acelea să ne agățăm. Să înțelegem că singura certitudine care ține lumea este mila lui Dumnezeu și din ea ne hrănim toți. Postul acesta e o cinzecime de zile în care ne sporim iubirea. Să mergem! Ierusalimul se vede de departe…”, este îndemnul părintelui Constantin Necula, cel mai iubit preot din Sibiu.
Mitropolitul Ardealului și arhiepiscopul Sibiului, ÎPS Laurențiu Streza, a amintit despre cele „trei porunci” ale postului Paștelui.
Cele trei porunci
„Prima dintre ele este cea a iertării, un suport al rugăciunii pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul nouă, rugăciunea «Tatăl nostru», pe care o rostim mereu şi în care punem condiţia lui Dumnezeu de a ne ierta greşelile noastre, aşa cum iertăm şi noi greşiţilor noştri. A doua poruncă se referă la modul în care noi vom posti. Intrăm acum în post, iar Evanghelia ne arată că postul este un act tainic, un act de smerenie, de jertfă, un act făcut înaintea lui Dumnezeu, nu ca să fim lăudaţi de oameni. A treia poruncă se referă la fapta cea bună. Înainte de a fi conştienţi că postul este un act voluntar, un act al libertăţii noatre, trebuie să ştim că postul, pentru ca să fie primit, trebuie să fie o taină a noastră. Asta nu înseamnă că în familie ne ascundem când postim. Posteşte întreaga casă, întreaga familie”, a subliniat ierarhul.