Homeopatia utilizează doze infinitezimale ale diverselor remedii obținute din plante medicinale, produse de natură animală și minerală, pentru prevenirea și tratarea maladiilor.
Metoda a fost dezvoltată de medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843), care în tinereţe a lucrat timp de doi ani ca medic personal şi bibliotecar al baronului Samuel von Brukenthal la Sibiu, din 1777 până în 1779, când a avut posibilitatea de a lua contact cu medicaţia populară practicată în Transilvania, aspect care a contribuit şi la fundamentarea doctrinei homeopate.
Un amănunt demn de menționat privind legăturile sale cu Sibiul este că, în această perioadă, mai exact pe 16 octombrie 1777, Hahnemann este admis în cadrul francmasoneriei, fiind inițiat în loja „St. Andreas” din Sibiu.
Urmăriți noua serie de articole dedicate terapiilor naturale în rubrica noastră “Doctor Natura”!
Pe numele său complet Christian Friedrich Samuel Hahnemann, savantul s-a născut într-o familie modestă din Meissen, în apropiere de Dresda, pe 10 aprilie 1755, și a încetat din viață la Paris, la venerabila vârstă de 88 de ani. Stră-stră-strănepotul său, Willian Herbert Tankard-Hahnemann, a patronat mai bine de două decenii Institutul Britanic de Homeopatie până la moartea sa, în 2009, la 87 de ani.
După definitivarea studiilor medicale la Erlangen, Hahnemann a publicat în 1810, la Dresda, cartea de bază a homeopatiei, intitulată „Organonul practicii medicale raționale”, carte care a cunoscut șase ediții până la moartea autorului în 1843.
Fondatorul homeopatiei a fost influenţat de etnoiatria din Transilvania, unde a avut posibilitatea de a cunoaște plantele medicinale și utilizarea lor în terapeutică.
Unii specialiști care au analizat biblioteca baronului Brukenthal au găsit un mare număr de volume dedicate medicinei și filosofiei naturii și sunt de părere că Hahnemann, ca responsabil al acestei biblioteci, ar fi fost puternic influențat de ideile unei personalități enciclopedice ale epocii iluministe, filosoful Paul-Henri Thiry, baron de Holbach (1723-1789).
Principiul de bază al homeopatiei este „Similia Similibus Curentur”, care se traduce din limba latina în română, prin „asemănările se vindecă prin asemănări”, iar în popor prin zicala „Cui pe cui se scoate”. Acest principiu a fost cunoscut încă din Antichitate, unde apare în lucrările celebrului medic Hipocrate, considerat părintele medicinii, iar numele homeopatiei vine din limba greacă, unde „homeo” înseamnă „asemănător” şi „pathos” – „suferinţă”.
În lucrarea sa „Amicul sănătății”, publicată în 1792, Hahnemann recomanda aer curat, odihnă la pat, regim alimentar adecvat, expunerea la soare, igienă publică și multe alte măsuri benefice, într-o perioadă în care mulți alți medici le considerau lipsite de orice valoare.
Samuel Hahnemann s-a arătat nemulțumit de metodele folosite de medicina din vremea lui, care utiliza în mod curent sângerarea prin incizie sau cu ajutorul lipitorilor, înfometarea, clismele repetate și recomanda doze mari dintr-o serie de substanțe toxice, ca sărurile de mercur, bismut, arsen ș.a. El a considerat că aceste metode brutale au provocat mai multe decese decât războaiele lui Napoleon și, din această cauză, a încercat să dezvolte o cale medicală blândă, care s-a dovedit a fi homeopatia.
În timpul vieții, Hahnemann a făcut numeroase experimente și demonstrații și a testat el însuși aproape o sută de substanțe care nu doar că nu i-au afectat sănătatea, ci probabil chiar l-au ajutat să atingă o vârstă înaintată și să-și păstreze luciditatea până în ultima clipă.
La Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu se păstrează cea mai mare colecție de remedii homeopate din România și una dintre cele mai mari din lume. Colecţia de homeopatie a muzeului cuprinde peste 2.900 de piese, respectiv truse şi flacoane cu preparate homeopate, care au fost preluate de la vechea farmacie sibiană „La Înger”. În ultimii ani, împreună cu doamna muzeograf Ana-Maria Păpureanu și cu ajutorul unor studenți de la Facultatea de Medicină, specializarea Farmacie, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, am evaluat această colecție unică în lucrări de licență, iar apoi în cadrul unor studii publicate în BAM.