Lecțiile de viață din satul bunicilor, Boarta, o însoțesc în viață pe sibianca Gyöngyi Takács.
Ghid turistic și specialist de marketing, Gyöngyi Takács păstrează mereu proaspete amintirile copilăriei de pe Valea Calvei, unde trăia o comunitate maghiară numeroasă.
“Mi-au plăcut foarte mult tradițiile vecinătăților. Când era o nuntă, toată lumea contribuia cu ceva, aducea inclusiv materia primă pentru gătit. Fiecare ducea un cocoș, o găină, 10 ouă, un kilogram de făină și socăcița, cea care era responsabilă de gătit, nota totul foarte sârguincioasă”, a povestit sibianca, într-un interviu acordat Alexandrei Gruian.
Apoi, mai erau zilele în care se adunau femeile satului și găteau împreună. “Îmi aduc aminte că ziua în care se făceau pastele, tăițeii pentru supă, era preferata mea pentru că mergeam la una dintre femeile comunității acasă, fiecare aducea ouăle, făina și așa mai departe și se făceau tăiței de se umplea efectiv, la propriu, toată casa cu tăiței. Se întindeau prosoape albe peste tot, pe pat și pe masă și oriunde. Nu era un loc liber fără tăiței și după ce se întindeau aceștia erau puși la uscat pe prosoapele acestea albe și se umplea casa de mirosul acela foarte fain de făină și ouă proaspete și noi, copiii, așteptam nerăbdători să rămână câteva colțuri, pentru că rămășițele aveam voie să le coacem noi pe sobă și să le mâncăm. Și ce mi-a mai plăcut foarte mult era că fiecare și-a dat seama că a muncit pentru bunul comun. E mai ușor decât să încerci separat să tragi la carul tău”, a explicat Gyöngyi Takács.
Gyöngyi Takács: “Aveau veselă comună, în căminul cultural, fiecare contribuia cu o anumită sumă și aveau mese la comun pe care le foloseau la evenimente. Această veselă există și acum. Mi-a plăcut foarte mult acea putere a vecintății și, într-o anumită măsură, se păstrează și în zilele noastre.”
În condițiile în care doar 2 la sută din populația Sibiului se consideră de etnie maghiară, Gyöngyi Takács luptă pentru salvarea tradițiilor acestei minorități și este unul dintre organizatorii festivalului anual Zilele Hungarikum. Dacă momentul cel mai cunoscut al Zilelor Hungarikum este concursul de gătit gulyas, pentru maghiari este la fel de important și Balul Strugurilor, continuarea unui obicei mult mai vechi. “În octombrie se organizează, în fiecare an, Balul Recoltei sau al Strugurilor. Era foarte frumos. Se îmbrăcau în haine populare, încercau să fie o tradiție ca în sate, se decora Sala Oglinzilor cu struguri și diverse ornamente de toamnă, se țineau aceste obiceiuri de toamnă. Se dansau dansuri populare maghiare, trebuia să furi strugurii, tinerii care organizau evenimentul trebuia să aibă grijă de struguri și restul comunității trebuia, până la miezul nopții, să fure strugurii. Mai era un obicei foarte frumos: de licitat ciorchinele de strugure. Se făcea un ciorchine mare din foarte mulți struguri, din 10-20 kg, în interiorul căruia erau sticle de vin foarte prețioase și ideea era că persoana care reușea să cumpere acel ciorchine era considerată privilegiată a comunității, se punea într-o lumină favorabilă”, a mai povestit Gyöngyi Takács.
Mai multe amănunte despre viața în comunitatea maghiarilor din Sibiu, de ieri și de azi, descoperiți în interviul cu Gyöngyi Takács:
Mini-seria LA POVEȘTI este parte din proiectul LA FOTOGRAF 2020-2021, realizat de Muzeul Național al Țăranului Român în parteneriat cu Muzeul Astra din Sibiu, cu sprijinul Ambasadei Republicii Federale Germania în România.