Fripturica asta îi plăcea de minune regretatului Radu Anton Roman. Nu uitați s-o asortați cu un vin bun. Iată rețeta, pas cu pas!
[directions title=”Mod de preparare”]
- Se unge o tavă potrivită cu 1 lingură de untură și 1 lingură de unt; pe fundul tăvii se așază o leasă de crenguțe jupuite de brad.
- Se grijește purcelul ca un copil până-i alb și curățel, se sărează-piperează după voie, se unge cu unt și untură și se potrivește în tavă.
- Se dă tava la cuptor cu foc micuțel, să nu sperie godăcelul, și se toarnă apă, borș și bere, în părți egale, calde, să se facă abur și să miroasă carnea a pâine.
- Se stropește tot timpul purcelul cu sos din tavă; dacă trebuie, se mai pune bere și borș.
- Spre sfârșit, când e carnea moale și pielea s-a aurit, în tavă se pune 1 pahar de vin și 1 fif de țuică, să-i dea miroase bune, iar în gură i se înfige un măr, să fie ca-n poze.
[/directions]
„La Cisnădie, unde tot mănânc eu în ăst fel grijiți purceii lui badea Sebastian Droncea, fripturica se bea bine cu un vin alb și sec de Sebeș, ori Riesling ori Fetească Regală. O bună tovarășă ar face însă (pe lângă un piure ardelenesc, o varză călită și o salată verde) și un roșu mai subțire, adus de departe, din apus (că Ardealul e alb tot), un Merlot de la Ghioroc, o Cadarcă din Sanislău sau un Pinot Noir de la Jamu Mare. Aveți grijă să nu fie prea tinere, că nu se pupă cu purcelul: căutați și găsiți vinuri mature, de patru-cinci ani. Destupați sticla de seara, să respire în voie în camera răcoroasă și bucurați-vă de toate ale lumii: vi s-au făcut daruri de soi, sunteți însemnați, de-ați ajuns lângă așa bunătăți”, spunea Radu Anton Roman, cronicarul faptelor de vitejie în bucătărie, în volumul dedicat Ardealului din seria sa intitulată „Povestirile bucătăriei românești”.