Oare câți dintre cei care intră pe poarta Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, unul dintre cele mai vechi și vizitate obiective turistice din România, știu istoria acestei porți?
Poarta atrage atenţia întâi prin dimensiunile sale impresionante, apoi prin frumoasele ornamente, cu atât mai mult cu cât monumentul a fost, la origine, un arc de triumf.
Pe 25 octombrie, când sărbătorim Ziua Armatei Române, se cuvine să ne amintim că poarta monumentală de la intrarea principală în Muzeul în aer liber a fost realizată, între anii 1940 și 1942, de către o echipă de elevi ai Școlii de Arte și Meserii din Racovița, la inițiativa comandantului Uzinei Mecanice Mârșa, colonelul Ioan Popovici. Printre meșterii care au lucrat la construcția porții s-au numărat racovicenii Iosif Ignat și Ioan Udrescu, iar proiectul îi aparţine lui Traian Bilţiu Dăncuş.
Ioan Popovici s-a născut la 19 ianuarie 1892, la București. A absolvit Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină, arma artilerie, în 1913. A participat la campaniile din Bulgaria (1913) și în Primul Război Mondial, în calitate de comandant de secție, apoi de baterie de artilerie. În perioada interbelică, a devenit ofițer tehnic, având funcții pe linie de control a producției de pulberi și explozibili. Licențiat inginer chimist al Facultății de Științe din Toulouse, în 1929, Popovici cunoștea limbile franceză și germană. Ultimul grad la care a fost înaintat a fost cel de general de brigadă, la 31 ianuarie 1945. Va fi trecut în rezervă la 9 august 1947. În toți anii de activitate, a avut calificative de „foarte bun” sau „bun”.
În anul 1974, poarta a fost mutată de la Uzina din Mârșa în Muzeul Tehnicii Populare de la Sibiu.
„Monumentul este un bun exemplu de reinterpretare și adaptare a artei populare”, consideră specialiștii Muzeului ASTRA.
Inspirată de porțile tradiționale din Maramureş, ea are trei stâlpi, între care sunt fixate foile porţii şi o portiţă laterală, sub un singur acoperiş. Dimensiunile sunt impresionante: lungime 9,61 metri, lăţime 4 metri, înălţime 7 metri, aripile porţii având o lăţime de 6 metri, iar portiţa de 1,20 metri. Stâlpii, fruntarul (grinda de sus a porţii), pragul de sus al portiţei şi chituşii (elementele de îmbinare a stâlpilor cu fruntarul), care formează împreună tiara (scheletul porţii), sunt asamblate cu ajutorul cuielor de lemn. Hăizaşul (acoperişul) este susţinut de zece grinzi transversale, frumos cioplite cu motive geometrice, fiind acoperit cu draniţă (şiţă) de brad. Aripile porţii sunt făcute din cinci scânduri aşezate pe orizontală, frumos ornamentate cu motivele: dintele de lup (în forma dinţilor de fierăstrău), corigăul (linia în zig-zag), ghinul (unghia) şi bradul. Scândura superioară are un brâu continuu de lănci. Fundătura (partea de deasupra portiţei) este formată dintr-o impresionantă cruce împodobită şi ea cu funia răsucită, rozete şi alte motive geometrice.
Poarta din Mârşa este foarte bogată în decor, artiştii populari folosind în acest scop toate suprafeţele care se pretează închistriturii (ornamentării). Motivele cioplite pe porţi au avut iniţial funcţii magico-mitice, de apărare împotriva spiritelor malefice şi de purificare şi punere sub semnul binelui a tot ce este dincolo de poartă: simboluri solare – cercul, cercuri concentrice, cercul tăiat de cruce, vârtejul (simbolizând soarele în mişcare), discuri, romburi flancate de cercuri şi rozete.
Funia răsucită (aspiraţia către înălţime), rozeta solară (simbolul soarelui care este văzut ca izvor de lumină şi de căldură, de care depinde însăşi viaţa, simbolizând şi nădejdea în mai bine) şi pomul vieţii sunt elementele centrale ale decoraţiilor porţilor maramureşene care, asociate masivităţii grinzilor şi a stâlpilor, dau impresia de măreţie şi durată. Motivul dominant care simbolizează viaţa fără de moarte şi rodnicia nesfârşită este pomul vieţii, care, după tiparul traco-dacic, este reprezentat de un brad stilizat, cu rădăcini care pornesc de la baza stâlpului (ce poartă denumirea de urs).
De concepţie artistic aulică, autorul proiectului introduce două personaje simbolice realizate în basorelief pe stâlpii centrali ai porţii: o ţărancă îmbrăcată în port popular, care toarce din furcă, şi un ţăran maramureşan îmbrăcat cu cojoc şi cu căciulă de blană în cap, sprijinit pe un topor, pregătit parcă să plece la pădure.
Pe stâlpul median al porţii este sculptat numele celui care a conceput-o: Traian Bilţiu Dăncuş, iar într-unul din medalioanele porţii, dictonul „Am fost şi vom fi”. Din păcate, textele înscrise în alte două medalioane, deasupra portiţei, au fost radiate după 1950. În medalionul cel mic era înscris numele colonelului Ioan Popovici, care a comandat realizarea porţii, iar în cel mare se aflau numele celor şapte meşteri artizani care au executat lucrarea.
