Înmiresmată ca primul sărut, gutuia este prețuită încă din vremuri biblice. Levantinii, dar și grecii antici, apoi romanii și mai departe nobilii Evului Mediu i-au închinat versuri, pe deplin cuceriți de aroma fermecată a acestui fruct.
Toamna, când se coace, gutuia ne aduce bucurie în marmeladă, prăjituri sau compot.
Elise Fröhlich, autoarea cărții „Bucătăria transilvăneană”, apărută la Sibiu în 1897, a consemnat o rețetă de compot care pune în valoare gutuile cum nu se poate mai bine:
„4 gutui se curăță cu grijă, cu un prosop, se taie în bucăți, se scoate cotorul și se pun în apă rece, ca să se evite înnegrirea.
Între timp, se pune la fiert un castron de zahăr cu 1/2 l de apă și câteva picături de oțet, se adaugă bucățelele de gutuie și o bucățică întreagă de scorțișoară sau 3 cuișoare, se pune totul la fiert, până când fructele sunt moi, și se lasă să se răcească, în vasul acoperit.
Compotul se poate face și cu gutui curățate de coajă. În acest caz, fructele se dau de 2 ori în clocot, apoi se taie în bucăți și se trage coaja de pe ele.”
Pentru cei preocupați de sănătate, adăugăm că gutuia are potasiu și vitamina C, cantități de fibră, are proprietăți dezinfectante și favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat.