Aromaterapia este una dintre cele mai vechi metode terapeutice, care utilizează în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni diverse uleiuri volatile obţinute din plante aromatice, respectiv preparate realizate din ele.
În 1928, chimistul francez René Maurice Gattefossé introduce noțiunea de aromaterapie și o separă de fitoterapie.
Aromaterapia, împreună cu alte terapii complementare și alternative, este o metodă științifică, recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, alături de alte terapii “soft”, ca: acupunctura, fitoterapia, apiterapia, balneoterapia, dietoterapia, homeopatia, manual terapiile ș.a.
Unele uleiuri volatile, respectiv diversele preparate aromaterapeutice obținute din ele, datorită efectului lor antivirotic, antibacterian, expectorant, imunostimulent ș.a., ar putea fi folosite în special în prevenirea, dar și în tratamentul adjuvant al infecției cu SARS-COV-2.
Decoctul de caprifoi (honeysuckle) inhibă SARS-Cov-2, potrivit Zhou et al. Cell Discovery 2020, cercetările indicând că decoctul din Lonicera caprifolium (Caprifoliaceae) inhibă replicarea noului coronavirus și accelerează conversia negativă a pacienților infectați.
Aromaterapia în Antichitate
Uleiurile volatile au avut diverse aplicaţii în terapeutică şi în cosmetică, ceea ce le-a făcut să fie extrem de căutate încă din Antichitate, când erau cunoscute și apreciate uleiurile esențiale de trandafir, de salvie sau de ienupăr.
Plante aromatice menționate în Biblie
În Biblie, sunt amintite smirna, tămâia, dar și o serie de plante aromatice, folosite ca plante condimentare, ca de exemplu: busuioc, cimbru, coriandru, mărar, rozmarin, salvia ș.a.
Aromaterapia în Evul Mediu
Paracelsus, marele medic şi alchimist al Evului Mediu, a denumit uleiurile volatile esențe (termen utilizat și în zilele noastre) şi le-a folosit deseori în tratamentele sale.
Oțetul aromat al celor patru hoți
Tot din această perioadă se cunoaște legenda „Oțetului aromat al celor patru hoți”, preparat care a fost utilizat în timpul unei mari epidemii de ciumă, care a bântuit în Franța și care avea în compoziția sa mai multe plante aromatice (salvie, rozmarin, cimbru, levănțică, usturoi), extrase în oțet.
Conținutul în ulei volatil al plantelor aromatice
Conţinutul în ulei volatil al plantelor se situează de cele mai multe ori sub 1%, rareori putând atinge 15% sau chiar mai mult, în produsul uscat, la cuișoare Eugenia caryophyllus (Myrtaceae).
Metode de obținere a uleiurilor volatile
Aceste uleiuri volatile se pot prepara din plante aromatice prin diverse metode, cum sunt: presarea (uleiul volatil din pericarp de lămâi, portocal, bergamot și mandarine), distilarea cu vapori de apă, extracţie cu solvenţi organici, extracţie cu bioxid de carbon lichid ş.a.
Efectele terapeutice ale uleiurilor volatile
Uleiurile volatile au efecte terapeutice foarte variate, cum sunt cel: antiseptic (antibacterian, antimicotic, antivirotic, antiparazitar), emolient, antiemetic, expectorant, antireumatic, antiparazitar, carminativ, antiinflamator, decongestionant asupra mucoasei nazale ş.a.
Efectul antiseptic
În ceea ce priveşte efectul antiseptic al unor uleiurilor volatile (cimbru, jaleş, oregan, arbore de ceai, cuişoare, scorţişoară, rozmarin, busuioc ş.a.), aceasta este deosebit de important în momentul de faţă, când se observă creşterea rezistenţei diverșilor agenți patogeni faţă de antibiotice, antimicotice şi antivirale de sinteză.
Aromaterapia în răceala, gripă și noul coronavirus
Unele uleiuri volatile sunt utilizate cu bune rezultate într-o serie de afecţiuni ale căilor respiratorii (răceli, viroze, faringite, laringite, traheite, bronşite, tuse de diverse etiologii ş.a.).
Modalități de utilizare în aromaterapie a uleiurilor volatile
Cele mai cunoscute modalități de utilizare a uleiurilor volatile în terapie, sunt: inhalațiile, gargarismele, apele de gură, aerosolii, soluțiile dezinfectante, băile aromatice, soluțiile pentru saună, compresele, unguentele, cremele și gelurile pentru masaj ș.a.
În prevenirea și tratamentul pacienților infectați cu COVID-19, dintre formele menționate anterior, pot avea importanță mai ales aerosolii, gargarismele, apele de gură, soluțiile dezinfectante cu conținut de uleiuri volatile.
- Ulei volatil de eucalipt (Eucalypti aetheroleum)
Eucaliptol (70-90%), alfa pinenul, camfenul, p-cimenul;
Uleiul volatil de eucalipt are un puternic efect antiseptic, fiind util în combaterea diverșilor agenți patogeni (bacterii, fungi, virusuri, paraziți).
- Uleiul volatil de anis (Anisi aetheroleum)
Trans-anetol, în proporție de 80-90%, pe lângă care se găsește metilcavicol, limonen;
Uleiul volatil are efect antibacterian și expectorant, ceea ce îl face util în preparate antitusive, mai ales sub formă de sirop, frecvent utilizate în pediatrie.
- Ulei volatil de arbore de ceai (Melaleucae aetheroleum)
Terpinol (minim 30%) și 1,8 cineolul (15%);
Efect puternic antibacterian, antimicotic și antivirotic, la care se adaugă cel antiinflamator și ușor analgezic al uleiului volatil de arbore de ceai.
- Ulei volatil de cimbru (Thymi aetheroleum)
Speciile de cimbru se remarcă prin conținut lor în uleiuri volatile specifice, bogate în substanțe de natură fenolică (timol, carvacrol), cu un puternic efect dezinfectant împotriva bacteriilor, virusurilor și ciupercilor patogene.
- Ulei volatil de cuișoare (Caryophylii aetheroleum)
Eugenol (60-90%), acetatul de eugenol, alfa și beta cariofilenul ș.a.
Uleiul volatil de cuișoare are un puternic efect antibacterian și antivirotic, la care se asociază efectul analgezic.
- Ulei volatil de mărar dulce (Foeniculi aetheroleum)
Anetol (50-70%) și fenchona (20-30%);
Uleiul volatil de mărar dulce are efect expectorant, fiind utilizat în preparate aromaterapeutice utile în afecțiuni respiratorii (faringite, laringite, traheite, bronșite ș.a) însoțite în general de tuse.
- Ulei volatil de oregano (Origani aetheroleum)
Uleiul volatil de șovârv, bogat în compuși de natură fenolică (timol, carvacrol), are bune calități antiseptice, împotriva diverșilor agenți patogeni (bacterii, fungi, virusuri, paraziți).
- Uleiul volatil de pin (Pini sylvestris aetheroleum)
Alfa și beta pinenul (60-70%), limonenul, borneolul, camfenul și terpinolul;
Uleiul volatil de pin este folosit în tratamentul unor afecțiuni ale căilor respiratorii (faringite, laringite, traheite, bronșite, traheo-bronșite, tuse de diverse etiologii, răceli și gripă).
- Uleiul volatil de salvie (Salviae aetheroleum)
Frunzele de salvie conțin ulei volatil, care are în compoziția sa o serie de substanțe cu structură fenolică (alfa-tuiona, beta-tuiona), care-i conferă un puternic efect antiseptic, împotriva diverșilor agenți patogeni (bacterii, virusuri, fungi, paraziți).
- Uleiul volatil de scorțișoară (Cinnamomi aetheroleum)
Aldehida cinamică (65-75%) și eugenolul (5-18%);
Uleiul volatil de scorțișoară are un puternic efect antibacterian și antivirotic, ceea ce îl face util sub formă de inhalații, la prevenirea și tratarea răcelilor și gripei, precum și a unor afecțiuni ale căilor respiratorii.
