Cocoroade ca la Săcădate

Cocoroade ca la Săcădate

Nicăieri nu-i ca acasă! Peste 50 de ani au trecut de când doamna Cornelia Stanislav a plecat din satul copilăriei, dar a luat cu ea în suflet rețetele mamei și ale bunicii.

“Am fost aproape patru ani contabilă la Primăria Săcădate. Eram patru angajați la primărie: primarul Ilie Stanciu, secretarul Păcurariu, eu și Gheorghiță Grancea, omul de serviciu. Apoi m-am mutat la Sibiu, unde am lucrat la biroul Financiar – Salarizare al întreprinderii «Balanța» din 1968 până în 1995”, se prezintă sibianca.

Cornelia Stanislav

Cornelia lui Stan, fiica lui Aurelu Nașcului, așa cum o știu cei din Săcădate, a ajuns între timp străbunică, iar printre amintirile sale dragi s-au păstrat aromele bucatelor de-acasă. Din când în când, cu multă dragoste și în tihnă ardelenească, pregătește pentru cei de-ai casei câte un blid de cocoroade atât de fragede, că se topesc în gură. Un desert românesc din satul ei de odinioară, unde hrana era curată ca sufletul oamenilor.

“În Săcădate așa se cheamă, cocoroade. Nu știu de ce le zice așa. Rețeta asta n-am scris-o niciodată, o fac din cap! Pun ingredientele după ochi. La noi acasă niciodată nu ieșeau destule, că eram mulți la masă… Le făceam simple sau cu brânză sărată de bivolă sau de vacă. Era lapte de bivolă, smântână de bivolă, ouă. După ce m-am măritat și m-am mutat la Sibiu, bătrânii au vândut bivolii și au ținut vaci, să le fie mai ușor. Pe atunci nu le făceam cu unt, iar margarina nici nu exista, puneam 100-200 de grame de unsoare de porc. Și la prăjit se poate pune tot untură, în loc de ulei”, povestește doamna Cornelia.

Cocoroade

Ingrediente

  • 1 kg făină
  • 5 ouă
  • un pachet de unt sau margarină
  • 100 g smântână
  • o linguriță de bicarbonat stins cu lămâie
  • 2 plicuri de vanilie
  • 3 linguri de zahăr
  • 1 vârf de linguriță de sare
  • cca 300 g brânză sărată (pentru umplutură)

Mod de preparare

    “Se amestecă toate ingredientele până se topesc, apoi se pune un sfert de litru de lapte și se frământă. Aluatul se poate lăsa să se odihnească, dar nu e neapărat. Eu le făceam la repezeală, că nu aveam vreme de stat. Se întinde foaia, se taie bucăți, iar pe jumătate din ele se pune brânză sărată. După ce se umplu, se împăturesc, se presează la capete și din nou se întind puțin, să nu fie prea groase. Dar și dacă le faci prea subțiri, se rup și curge brânza în ulei la prăjire. Trebuie să le potrivești. Pentru cele simple, la fiecare pătrat se mai face în mijloc o mică tăietură, pe unde să iasă uleiul la copt. Între timp, se înfierbântă uleiul și se prăjesc cocoroadele în ulei încins, cu un clește sau ajutându-te de două furculițe, fără să le înțepi în timpul coacerii. Dacă fac și simple și cu brânză, le coc întâi pe alea simple, că mai pușcă brânza din ele. După ce se coc, se scurg puțin de ulei, se așează pe farfurii, cele simple se pot pudra cu zahăr și sunt gata de mâncat! Sunt bune și calde și reci, iar dacă le acopeream cu cârpe de bucătărie sau – mai nou – cu folie, nu se întăresc, se țin foarte bine vreo două zile. Dar niciodată nu rezistă atâta nemâncate!”, ne explică gospodina.
Cocoroade cu brânză sărată sau cu zahăr

Răspunde