În straie de sărbătoare și cu masa plină de bunătăți s-au pregătit de oaspeți doamnele din șezătoarea de la Avrig.
Piața volantă Transilvania a găzduit astăzi nu doar produse țărănești, ci și tradiții vii. Aici le-am găsit pe avrigencele care au reluat obiceiul șezătorilor, la inițiativa bibliotecarei Maria Grancea.
„De opt ani, ne întâlnim în fiecare joi. Suntem vreo 30 de femei de toate vârstele, de la 30 la 80 de ani. Fiecare lucrează lucru de mână, obiecte executate în război, tricotează, croșetează, spunem povești și strigături specifice Avrigului, obiceiuri. În șezătoare, facem schimburi de idei, schimburi de modele de lucru de mână, schimburi de rețete culinare. Încercăm să readucem în actualitate vechile obiceiuri și costumele populare, bineînțeles. Șezătoarea de la Avrig este organizată în cadrul bibliotecii din Avrig de doamna Maria Grancea. Astăzi am venit cu o parte din obiectele pe care le executăm în șezătoare și produse tradiționale specifice Avrigului: hencleș, cozonac, plăcinte, siropuri, zacuscă, dar și trăistuțe, pernițe pentru ace, ștergare țesute de noi. Cei care văd produsele noastre sunt foarte interesați și încântați”, spune Elena Bucșa.
Împreună cu doamna Elena, s-au aflat astăzi „veteranele” Maria Jugărean și Maria Oancea, precum și Marilena Coțofană, Eugenia Chera, Livia Pescariu și Mariana David, care au reprezentat cu cinste Avrigul și județul Sibiu.
„Mulțumim Consiliului Judetean pentru invitație și tuturor celor ce fac posibil acest lucru. Șezătoarea Avrig este un proiect al Bibliotecii Orășenești Avrig şi al Asociației „Prietenii Avrigului”, un proiect longeviv care a conturat deja mai mult de 8 ani de desfășurare, la care au răspuns cu drag şi cu dedicare o mulțime de doamne minunate din Avrigul nostru frumos, care a fost acceptat, de la un moment dat, şi sprijinit de Primăria Avrig și Consiliul Local, și care, după cum s-a văzut, a avut un efect de multiplicare extraordinar: șezătoarea de la Biblioteca Avrig a fost prima de acest fel într-o bibliotecă, în sistemul actual, astăzi sunt mii de doamne din toată țara care se strâng în sezători în biblioteci, muzee sau alte instituții de cultură şi care au descoperit și impărtăşit minunile din satul romanesc prin intermediul acestor întâlniri. Am fost mândre de câte ori șezătoarea noastră a fost pomenită ca exemplu de bune practici în biblioteci pentru colectarea, conservarea și valorificarea unui patrimoniu imaterial și material local, ca mod de învățare și transmitere a acestor valori, ca mod de petrecere a unui timp liber şi ne bucurăm ca n-a rămas singura. Ia face parte dintr-un mod de viață fără de care n-ar fi existat, dintr-un ansamblu vestimentar și dintr-o dorință perpetuă a femeii de la țară de a pune natura minunată din jur într-un desen delicat pe veșmânt”, spune Maria Grancea.