Rășinărenii cred că în cetatea de pământ, astăzi în ruine, locuiau cândva un uriaș fioros și fiica sa neasemuit de frumoasă.
Aproape nimic nu se mai vede acum din cetatea feudală. Arheologii care au cercetat ruinele, în secolul XX, nu au reușit să afle cine și de ce a ridicat această fortificație aflată la nord de Rășinari, lângă Valea Ștezii, spre Poplaca. Se crede că ea datează din secolul al XIII-lea și ar fi putut avea un rol în sistemul de apărare al Transilvaniei. Însă în folclorul local, povestea ei este mult mai interesantă decât dovezile strânse de istorici.
„Mai de mult să vede că a impresionat închipuirea poporului de aici mai ales ruinele din timpuri îndepărtate ale cetățuii de de-asupra Rășinariului”, scria Victor Păcală, în monografia satului Rășinari publicată în 1915.
Condeiul iscusit al lui Victor Păcală a consemnat legenda uriașului din cetățuie:
„Se povestește anume că aici ar fi stat un mândru palat și într’ânsul un uriaș temut și vestit până departe peste hotare. Și avea uriașul acesta o fată frumoasă, minune mare. Într’una din zile, așa cam pe la început de primăvară, numai ce-i veni fetei s’o ia așa peste câmpuri, pasămi-te ea nu ieșise încă în lume până atunci. Eșind deci din palatul tatălui său, păși dintr’un munte într’altul până ce ajunse la locul, ce se numește azi Fântânele. Când da să treacă râul, ea opri, cu rochia, toată apa din Valea Călugărilor și într’atâta apăsă stânca cu piciorul de-i rămase acolo urma până în ziua de astăzi.
Ajunsă în vale, fata rămas uimită de ceea ce văzu: niște jivinii mici umblau iac’-așa, de colo până colo, printre brazde de pământ. În urmă, atrasă de lucrurile acestea nemaivăzute, ea le luă, ca pe niște jucării mici, în poală și, cât ai bate în pălmi, se întoarse cu ele la tatăl său în cetate. Aici dacă ajunse, scose din poală pe plugari cu plug și cu boi cu tot și îi puse la picioarele uriașului, spunându-i cum a găsit la câmp pe acești viermuleți cari zgâriau pământul. Bătrânul uriaș însă o povățui să-i ducă înapoi fără amânare: «Rău ai face, fata mea, dacă n-ai cruța pe acești mititei, ursiți să ne ia locul și să ne plătească cu măsura cu care noi le-am măsurat. Zilele noastre vor trece ca mâne și va veni omul, chemat să moștenească pământul».”
La următoarea drumeție prin împrejurimile Rășinariului, merită să vizitezi și ruinele cetății! De la înălțimea de 704 metri, priveliștea te-ar putea face să simți că ești un uriaș care veghează poarta de sud a Transilvaniei.