Mușețelul este regina plantelor medicinale utile în afecțiuni ale tubului digestiv, datorită efectului antiinflamator, cicatrizant și spasmolitic.
Aceste efecte terapeutice se datorează principiilor active din compoziția florilor de mușețel, dintre care se remarcă uleiul volatil specific și flavonozidele. Uleiul volatil de mușețel (Chamomillae aetheroleum), se găsește în proporție de 0,5-1,5% și conține chamazulen care dă culoarea albastră specifică și bisabolol. Alături de ulei volatil, florile de mușețel mai conțin și flavonozide ale luteolinei și apigenolului, care completează efectele terapeutice ale acestei plante.
Frunzele de mentă (Folium Menthae piperitae) sunt frecvent utilizate în tratamentul unor afecțiuni gastrointestinal și mai ales în boli ale ficatului și colecistului. Acest drog vegetal conține ulei volatil circa 2%, bogat în mentol (35-70%), dar și alte principii active valoroase: acizi polihidroxicarboxilici (acid cafeic, acid rozmarinic), taninuri, flavonozide ș.a.
În tratamentul primar sau adjuvant al gastritelor și ulcerului gastric, au fost utilizate de-a lungul timpului o serie de droguri vegetale, dintre care amintesc: rădăcina de lemn dulce, rădăcina și frunzele de mătrăgună, semințele de in, rădăcina și frunza de nalbă de grădină ș.a.
Lemnul dulce (Glycyrrhizaglabra) este o plantă din familia Fabaceae, de la care se utilizează în fitoterapie rădăcina (Liquiritiae radix), care conține ca principii active glicirizina (3-12%) și derivați flavonici, dintre care cei mai importanți sunt licvirițigenolul și izolicvirițigenolul. Aceste substanțe bioactive determină un bun efect antiinflamator gastric, cicatrizant și spasmolitic, dar și un efect mineral corticoid. Ca urmare a efectului mineral corticoid, preparatele farmaceutice obținute din rădăcină de lemn dulce (decoctul, tinctura, extractul fluid, sucul) sunt contraindicate persoanelor care suferă de hipertensiunearterială, femeilor gravide și în general pacienților predispuși la edeme.