Așa de dulce-i magiunul din Țara Secașelor, că localnicii îl numesc „miere de prune”. Și n-are pic de zahăr!
„Mierea asta n-o făceai din orice prune; trebuia să fie coapte bine – bine, altfel nu-ți ieșea. Mâncam miere de prune pe pită sau pe mămăligă rece, da’ făceam și plăcinte cu ea. Acum o punem și în prăjituri.”
Oamenii de pe Secașe i-au dat această denumire magiunului de prune datorită gustului foarte dulce, obținut prin fierbere îndelungată, fără adaos de zahăr, ne dezvăluie cercetătorii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul – Junii” Sibiu, care au cules această rețetă și au publicat-o în enciclopedia „Popasuri culinare în ținutul Sibiului”.
Miere de prune
[ingredients title=”Ingrediente”]
- 20 kg prune
- apă
[/ingredients]
[directions title=”Mod de preparare”]
- Se spală prunele și se pun la fiert întregi, împreună cu 3-4 căni de apă, în căldare de alamă, pe jar de lemne, într-o vatră amenajată pe pământ.
- Se fierbe la foc mic.
- După primele clocote, pasta obţinută se pasează printr-o sită, procedeu prin care se elimină sâmburii şi cojile. Opțional, fructele se pot trece prin maşina de tocat înainte de a fi puse la fiert, şi atunci nu mai este necesar adaosul de apă.
- Se amestecă des cu mestecăul, ca să nu se prindă pasta pe fundul căldării. Se fierbe până când magiunul se leagă bine şi scade, obținându-se o pastă consistentă, de culoare vișiniu închis, în care mestecăul abia se mai învârte.
- Când se domolește, se pune în borcane bine preîncălzite, ca să nu se spargă, şi se păstrează la loc răcoros şi uscat.
[/directions]
Super !
Singurul tip de dulceata de fructe, jam care pot sa mananc -magiunul Cand se fierbe are a aroma extraordinara ! Cu paine proaspata si o cana de lapte adevarat…!!