Principalele acţiuni ale consumului regulat de mere se manifestă asupra aparatului digestiv.
Datorită acidităţii moderate, merele ajută digestia, provocând prin act reflex o importantă creştere a secreţiei salivare şi gastrice. Merele consumate cu coajă sunt uşor laxative şi absorbante ale toxinelor şi microorganismelor la nivelul intestinuIui, care sunt înglobate în celuloza şi pectinele pe care le conţin, care nu sunt iritante şi care se elimină. La copii, merele rase, curăţate de coajă, alături de morcovi, reprezintă un tratament eficace în diareile acute şi cronice.
Acţiunea diuretică a merelor este evidentă, dar mai important este eliminarea masivă pe această cale a acidului uric, ceea ce le face utile nu numai în afecţiunile renale, ci şi în diatezele urice (artritism, reumatism, gută).
Preventiv şi curativ, ele au acţiune favorabilă în hipertensiunea arterială, ceea ce, combinat cu proprietatea pe care o au de a micşora concentraţia colesterolului în sânge, justifică recomandarea lor în ateroscleroză.
Merele intră în dieta pentru combaterea obezităţii, iar în gerontologie sunt considerate utile în multe dintre neplăcerile pe care le aduce cu sine vârsta înaintată.
Autorii elveţieni citează rezultate favorabile în tratarea diabetului infantil prin cură de mere şi tomate.
Asupra sistemului nervos au o acţiune calmantă, considerându-se că un măr mâncat seara, la culcare, uşurează somnul.
Este cunoscută în medicina populară utilizarea merelor pentru efectele lor asupra afecţiunilor pectorale, favorizând eliminarea secreţiilor bronşice.