De peste 250 de ani, în sâmbăta Floriilor, la Rășinari are loc o procesiune numită “Viftania” sau “Versul lui Lazăr”.
Este o sărbătoare care încălzește inimile celor care participă la procesiune, dar și ale celor care privesc alaiul străbătând străzile frumosului sat din Mărginimea Sibiului.
“Viftania aduce seninătate în sufletele tuturor. De regulă, elevii din comună se întâlnesc la ora 14.00 în centrul satului și pornesc după crenguțe de salcie la ieșirea din sat, împreună cu preoții și oficialitățile, cântând «Viftania», un cântec religios prim care se evocă minunea învierii lui Lazăr. Ajunşi pe câmp, copiii strâng ramuri de salcie și sunt recompensaţi cu covrigi şi suc de către sponsorii locali, după care se întorc, cântând din nou, şi depun ramurile la cele trei biserici. De Florii, crenguțele sunt împărțite credincioșilor, care împodobesc cu ele gospodăriile lor, dar și mormintele străbunilor. Din păcate, anul acesta va fi prima oară în istorie când frumoasa noastră tradiție trebuie întreruptă, din cauza epidemiei de coronavirus. Nu putem decât să ne amintim cum a fost anii trecuți și să sperăm că ne vom bucura din nou de vremuri frumoase. Le dorim tuturor sănătate și să nu-și piardă credința!”, ne-a spus Bucur Bogdan, primarul comunei Rășinari, potrivit căruia obiceiul vechi de cel puțin 250 de ani s-a desfășurat fără întrerupere chiar și în perioada comunistă.
Despre procesiunea din Sâmbăta lui Lazăr, învățătorul Victor Păcală scria în 1915: “Încă în ajunul Floriilor, Sâmbăta lui Lazăr, se taie mâțișorii (mâți) ce au să se distribuie la acest praznic. De-i zi frumoasă, toți copiii de școală, îmbrăcați de sărbătoare, se duc afară din sat, la locul unde s-au tăiat mâțișorii. Până acolo merg în sunetul clopotelor dela toate 3 bisericile, cântând cântarea religioasă «Viftania, frumos nume». Ajunși la locul cu mâțișorii se joacă, sub conducerea învățătorilor, diferite jocuri sociale; în urmă li-se împarte la toți câte un covrig și un păhar de vin, în timp ce fruntașii satului și învățătorii petrec și ei la masa așternută pe verdeață. Copiii își strâng apoi mâțâșorii în brațe și-i duc, tot în sunetul clopotelor, de-i împart pe la cele 3 biserici din sat.
Mai de mult, mâțișorii, legați mănunchiuri, se încărcau pe un măgar, pe care îl încăleca un băiat îmbrăcat în stihar și astfel, măgarul în frunte, apoi tineretul, intrau în sat cu mare alaiu.
În Dumineca Floriilor, la miruit, primește fiecare credincios câțiva din mâțișorii sfințiți de preot.”
De ce prețuiesc rășinărenii aceste ramuri de salcie aflăm tot din monografia scrisă de Victor Păcală:
“Mâțișorii aceștia, zic rășinărenii, sunt buni pentru a se atinge copiii cu ei, că cresc mari ca salcia, și de aceea mai dau din ei și la vite, ca și ele să sporească. Îi mai țin și de leac, ori îi duc la morminte și-i leagă împrejurul crucilor și al stâlpilor; alții îi păstrează pe după icoane, ca să-i aibă la îndemână când e vreme grea. Anume, vara, când tună și fulgeră, se aprinde lumânarea dela Vinerea Paștilor și se afumă cu ea mâțișorii, siguri fiind că în chipul acesta va fi scutită casa omului de voia lui Dumnezeu. Cine vrea ca oarăle sau orăteniile (jivinele) să nu-i strice holdele, ia mâțișori de aceștia și, după ce ocolește de câteva ori holda, îi împlântă pe la cele patru colțuri ale acesteia.”