Fetele stropite de feciori cu apă de izvor neîncepută sau cu parfum în Lunea Albă vor avea parte de noroc tot anul!
Cel puțin așa ne învață o tradiție „împrumutată” de la maghiari și germani și care se păstrează în a doua zi de Paști prin Ardeal, Maramureș și Bucovina. Se spune că stropitul ritual cu apă de izvor neîncepută le va aduce fetelor noroc și frumusețe, vor mirosi tot anul proaspăt ca florile de primăvară, iar de se vor mărita, negreșit vor da naştere unor prunci sănătoşi.
Originea acestei superstiții ar fi în povestea potrivit căreia o tânără evreică a leșinat la aflarea veștii că Hristos a înviat, iar niște trecători au fost nevoiți s-o ude zdravăn cu apă rece, pentru a o readuce în simțiri.
Stropitul s-a practicat în familiile nobiliare din Transilvania până la sfârşitul secolului al XIX-lea, după care s-a mai ținut doar în sate.
În Mărginimea Sibiului, la Rășinari, flăcăii îmbrăcați tradițional mergeau prin sat la fetele de măritat care le-au căzut cu tronc şi le stropeau cu parfum. Gătite și ele de sărbătoare, fetele le așteptau cu ouă roșii, cozonac și alte bunătăți pe masă, apoi mergeau împreună la joc, în sat, și nu de puține ori se întâmpla ca, din ziua aceea, cei doi tineri să-și unească destinele.
prof. dr. Claudia Banea, Grădiniţa cu program prelungit nr. 18 Sibiu: „Corelat cu sărbătoarea Paştelui este şi obiceiul de a merge la udat sau la stropit. Obiceiul este consemnat în Transilvania, Bucovina şi Banat. Actanţi sunt feciorii care poposesc la casele fetelor şi, alături de urarea «Hristos a Înviat!», cer permisiunea de a stropi fata pentru a-i merge bine tot anul. Aceştia sunt cinstiţi cu ouă roşii, prăjituri şi băutură. Iniţial stropitul se făcea cu apă – mai apoi fiind înlocuit cu parfum sau apă de colonie. Udatul cu apă – înlocuit în prezent cu stropitul cu parfum – este un fenomen des întâlnit în cultura tradiţională şi reprezintă resemantizarea contemporană a unui act de purificare şi fertilitate.”
În unele sate din Transilvania, în cea de a treia zi de Paști, fetele îi stropesc pe băieți, amintind astfel tot de minunea Învierii Domnului, când iudeii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea cea bună.