Răspândită pe mai multe continente, menta este un gen cu circa 25-30 de reprezentanți din familia Lamiaceae. Numită popular și izma, este o plantă perenă de cultură, de la care se utilizează frunzele, ca materie primă pentru industria farmaceutică, cosmetică și alimentară.
Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice, precum cimbrul, cimbrișorul, măghiranul, salvia și levănțica.
Utilizarea în gastronomie a frunzelor de mentă este destul de limitată la noi, dar în alte țări, acest condiment este frecvent folosit. Frunzele de mentă, în stare proaspătă sau uscată, se pot utiliza pentru condimentarea unor preparate din cartofi, sosuri, marinade, preparate din pește, salate, înghețată, cocktailuri, deserturi ș.a.
Frunzele de mentă au ca principiu activ determinant ulei volatil, cu un conținut ridicat de mentol, care dă aroma specifică acestei plante. Printre alte substanțe biologic active, din compoziția frunzelor de mentă, se remarcă: luteolina, acidul cafeic și rosmarinic, taninuri, carotene, substanțe amare ș.a.
Preparatele obținute din frunze de mentă au efect tonic gastric, eupeptic, de favorizare a digestiei, coleretic și colagog, deci de stimulare a secreției biliare și de eliminare a acesteia prin colecist, fiind utile la persoanele care suferă de “bilă leneșă”. Preparatele obținute din frunze de mentă se folosesc în dispepsii, la combaterea grețurilor și vărsăturilor, a spasmelor pilorice, în dischinezii biliare și pentru efectul carminativ, contra balonării.