Măghiranul este o specie anuală de cultură din familia Lamiaceae, cu frunze ovale, mici, iar florile sunt grupate în inflorescențe globuloase. Mirosul și gustul părților aeriene ale plantei este plăcut, aromat, caracteristic.
Măghiranul este una dintre cele mai apreciate plante condimentare, originară din bazinul Mării Mediterane și care se poate cultiva în condițiile pedo-climaterice din zona noastră.
Măghiranul se poate asocia cu mentă și oregano, pentru a obține un efect sinergic de potențare.
Utilizarea în gastronomie a măghiranului este specific mai ales bucătăriei populației maghiare din Transilvania. Măghiranul, care este un condiment specific pentru zona noastră, este folosit pentru a da savoare diverselor supe și ciorbe (cartofi, ciuperci), mâncăruri de legume, sosuri, preparate din carne (miel, vânat, porc, pui), pateuri ș.a.
Măghiranul este o plantă aromatică, ale cărei frunze conțin ulei esențial, acid ursolic și oleanoic, taninuri, substanțe amare, săruri minerale ș.a.
În ceea ce privește utilizarea în terapeutică, la măghiran s-a pus în evidență un bun efect antispastic stomacal și carminativ, care ajută la eliminarea gazelor intestinale. Uleiul esențial de măghiran, care se obține prin distilarea cu vapori de apă a părților aeriene ale plantei, are acțiune: analgezică, antispastică, antiseptică, diaforetică, diuretică, hipotensivă, sedativă și vasodilatatoare.
Preparatele obținute din măghiran sunt folosite în dispepsii stomacale și pentru efectul carminativ, de combatere a balonării, în gastrita hipoacidă și la tratamentul unor simptome specifice femeilor aflate în menopauză.