Pentru obținerea unui oțet aromat, putem folosi plante proaspete – cel mai indicat – sau plante aromatice uscate.
Trebuie să acordăm o atenție deosebită calității plantelor condimentare pe care le folosim la prepararea oțetului aromat, deorece aceasta se va repercuta și asupra calității produsului finit.
Planta selecționată și mărunțită corespunzător se cântărește cu ajutorul unui cântar de bucătărie. În general, la prepararea oțeturilor aromate, folosim circa 10% produs vegetal și restul până la 100% oțet de vin sau oțet obținut din fermentarea diverselor fructe (mere, pere, mure ș.a.). Planta condimentară, singură sau mai multe în produsele combinate, se introduce într-un vas de sticlă, peste care se toarnă cantitatea corespunzătoare de oțet. Vasul se închide cu un dop etanș, iar apoi se agită conținutul acesteia și se păstrează la loc răcoros, în cămară sau în pivniță, timp de 10 zile. Se repetă operația de agitare, pentru a se asigura o cât mai bună extracție a principiilor active din plantele aromatice. După aceea, soluția obținută se filtrează printr-o pâlnie de sticlă, prin tifon sau prin pânză curată. Astfel, se obține un oțet aromat (tarhon, mărar, busuioc ș.a) care se păstrează în vase de sticlă, de mică capacitate, care se închid etanș. Se recomandă ca flaconul de sticlă să fie etichetat corespunzător și păstrat la loc răcoros, în cămară.
Oțeturile aromatice se pot păstra timp îndelungat, deorece au o conservabilitate bună, fiind utile la prepararea diverselor mâncăruri (ciorbe, salate, sosuri ș.a.)