Sub denumirea de cimbru, deosebim mai multe specii de plante aromatice, cu numeroase utilizări în gastronomie, dar și în terapeutică, cum ar fi: cimbrul de cultură (Thymus vulgaris), cimbrișorul de câmp (Thymus serpyllum) și cimbrul de grădină (Satureja hortensis).
Toate aceste plante fac parte din genul Thymus, familia Lamiaceae, fiind importante plante medicinale, aromatice și condimentare, folosite din cele mai vechi timpuri.
Toate speciile de cimbru conțin uleiuri volatile cu compoziție diversă și în cantități diferite, substanțe amare, taninuri, mucilagii, rezine, acid cafeic, acid ursolic, derivați flavonici, săruri minerale ș.a.
Speciile de cimbru se remarcă prin conținutul lor în uleiuri volatile specifice, bogate în substanțe de natură fenolică (timol, carvacrol), cu un puternic efect dezinfectant împotriva bacteriilor și ciupercilor patogene din tubul digestiv.
Preparatele obținute din cimbru au efect antihelmintic, coleretic-colagog, anticolitic și diuretic.
Efectul antiseptic al uleiului volatil de cimbru se manifestă și în afecțiuni ale căilor respiratorii: faringite, laringite, bronșite și tuse de diverse etiologii.
Utilizarea în gastronomie a cimbrului este extrem de diversă în Transilvania, dar și pe alte meleaguri. Cimbrul se folosește pentru condimentarea unor mâncăruri mai greu digerabile (fasole, mazăre, linte, varză, cartofi), preparate din carne de porc, vânat, miel, pește, pui, cârnați, sarmale ș.a. Alături de alte plante condimentare (mărar, tarhon, busuioc), cimbrul intră în compoziția unor oțeturi și uleiuri aromatice, care sunt folosite în mod tradițional, pentru a da miros și gust agreabil unor preparate culinare.
Cimbrul este o plantă condimentară indispensabilă la prepararea unor murături simple și asortate, printre care cele obținute prin fermentație lactică sunt nu numai gustoase, dar și foarte utile pentru sănătate, deorece conțin bacterii saprofite, importante pentru regenerarea florei intestinale.