Chimenul este o plantă erbacee bianuală, care se întâlnește și în flora spontană din România, dar se cultivă pe suprafețe întinse, pentru a acoperi necesarul din ce în ce mai mare de semințe pentru industria alimentară și farmaceutică.
Chimenul se confundă uneori cu o altă plantă condimentară, cunoscută sub denumirea de chimion (Cuminumcyminum).
Este una dintre cele mai folosite plante condimentare la nivel mondial, a cărei utilizare în gastronomie a început în Europa în secolul XIII, dar îl găsim menționat și în Biblie.
Semințele de chimen conțin ca principiu activ ulei volatil în proporție de 3-7%, lipide, proteine, glucide, rezine, substanțe minerale, taninuri ș.a.
În ceea ce privește utilizarea în aromaterapie, datorită uleiului volatil, chimenul are un bun efect carminativ, favorizând eliminarea gazelor din intestin, dar este și un remarcabil stimulent al secrețiilor gastrointestinale.
Preparatele obținute din fructe de chimen au efect antimicrobian, astringent, diuretic, emenagog, galactogog (stimulează secreția de lapte matern) și vermifug.
Ca plantă condimentară, fructele de chimen sunt folosite în diverse sortimente de pâine și produse de patiserie, brânză, supe, sosuri, preparate din carne, salate (sfeclă, varză), cârnați, mâncăruri preparate din cartofi, fasole, varză și multe altele.
Chimenul este folosit ca și condiment în numeroase preparate specifice bucătăriei transilvănene, ca de exemplu: supa de chimen, gulaș secuiesc, salată de varză ș.a., fiind util și la prepararea unor băuturi alcoolice.
Chimenul este unul dintre cele mai apreciate condimente în gastronomia țărilor din: Orientul Mijlociu sau Africa de nord, dar și în India și Mexic.