În preajma sărbătorilor de iarnă, cu siguranţă vă veți întâlni pe uliţele satelor din Mărginimea Sibiului cu Ceata Junilor.
Cetele de juni
Ceata Junilor este un obicei prezent în aproape toate localităţile Mărginimii Sibiului, mai puţin în Poiana Sibiului. Aceasta se formează, conform tradiţiei, la Sf. Nicolae, iar organizarea lor diferă de la o localitate la alta. Cetele îşi încep activitatea odată cu colindul din ajunul Crăciunului. Mai întâi, ei colindă în gospodăria primarului, apoi pe la preoţii din sat, după care urmează să fie colindaţi restul localnicilor. Timp de patru săptămâni, cetele de juni răspândesc cu bucurie, joc şi voie bună vestea Naşterii Domnului şi trecerea la noul an.
„De la Boița pân’ la Jina, din Săliște-n Vaideeni/Mărginenii sunt tot una-n port, cânt și obicei”
În 28 decembrie, la Sălişte are loc „Întâlnirea cetelor”. Îmbrăcaţi în costume țesute cu migală şi special pregătite pentru această zi, juni şi junese din întregul judeţ, dar și din alte localități de peste munți, întemeiate de păstorii mărgineni de altădată, se întâlnesc în capitala spirituală a Mărginimii, în paşi de dans şi cântece vesele transmise din generație în generație. A patra zi de Crăciun, în centrul Săliștei, se desfășoară o sărbătoare a bucuriei, un adevărat spectacol al portului popular atât de diversificat. Tradiția datează de la sfârșitul secolului XIX și a fost întreruptă aproape 20 de ani, în vremea regimului comunist, dar din 1968 aceasta se ține fără întrerupere.
Butea Junilor
Butea Junilor este un obicei de iarnă specific sudului Transilvaniei, potrivit etnologului Ilie Moise. Într-un studiu publicat în 1976, Ilie Moise relatează că pregătirile pentru Butea Junilor din Miercurea Sibiului încep în prima săptămână din postul Crăciunului, când feciorii se adună pentru a-l alege pe conducătorul butei, cel care le va fi gazdă pentru perioada sărbătorilor. Încep şi repetiţiile pentru colinde, precum și „adunatul vinului”, ceremonial ce constă în colectarea vinului de la săteni, din cel mai aromat și mai bun, pentru a se dărui junilor de Crăciun. Primul care va dărui vin va fi tatăl fruntașului buții. Acesta măsoară patru vedre de vin pe care-l toarnă apoi în butea din car. Așa se procedează până în momentul când butea este plină, iar alaiul se îndreaptă spre gazdă. Aici, butea este dusă în pivniță, unde va sta neatinsă până la Crăciun.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, fiecare aduce bucate la gazdă, din care se vor înfrupta împreună. Pe 25 decembrie, junii se îmbracă în straie de sărbătoare și se pornesc la colindat. Ei îmbracă un costum tradițional ce se poartă doar cât durează butea. Astfel gătiți, ei se întâlnesc la gazdă, unde repetă colindele. Apoi, cu ghirăul în frunte, atunci când prima stea și-a făcut apariția pe cer, junii pornesc la colindat. Ei încep cu cei mai importanți oameni ai satului, la fiecare masă fiind ospătați cu cinste, după datină. După ce termină de colindat, târziu în noapte, ei se întorc în casa gazdei, unde vor gusta sarmalele și vinul pe care l-au adunat cu câteva săptămâni înainte.
Obiceiul butei junilor se întâlnește și în satele de pe Târnave. Tot în această zonă, se cântă un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”, care redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus, şi descrie venirea celor trei magi de la Răsărit cu daruri de aur, smirnă şi tămâie.
Datină străveche la Sadu
„Nu este Crăciun mai frumos ca la Sadu“, ne asigură Valentin Ivan, primarul comunei Sadu. Pristavul dă semnalul adunării la gazdă a feciorilor din ceata junilor. Odată cu ziua sfântului ierarh Nicolae, comunitatea se adună în piaţa centrală pentru a participa la alegerea cetei. Liderii cetei, judele şi vornicul, adună junii şi îi duc la biserică pentru a primi binecuvântarea preotului, pe care îl cinstesc cu o traistă cu mere alese. Acolo se găsesc „bunicii sau părinţii” junilor, cuplurile care au convieţuit cel puțin 50 de ani, alături de care se află şi primarul. Junii se prind în sârbă şi, strigându-şi numele, constituie ceata. Apoi, ei se duc în pădure să aleagă şi taie cel mai mare fag. În ultima duminică dinainte de ajun, junii „ridică fetele”, atunci când se organizează spectacolul de colinde. Ajunul este o zi plină. Dis de dimineaţă, junii trec pe la primar pe acasă, pun la punct ultimele detalii și, împreună cântând, colindă satul până la poartă acolo unde este fagul. După ce îl măsoară, fac toate planurile pentru amiază, când va fi pus pe car. În amiază, când gospodinele sunt ostenite după ce au copt şi gătit toată noaptea, ies la poartă pentru a cinsti junii. Bărbaţii care până la acea oră îşi termină treburile însoţesc junii, deapănă amintiri plăcute şi se duc în centru. Misiunea cu lemnul se încheie odată cu participarea la concursul de îndemânare, când junii trebuie să taie şi crape două halfe din coada lemnului; cei mai vrednici sunt premiaţi cu bani. Toată noaptea, ei colindă în sus şi în jos, vestind naşterea lui Hristos. A doua zi de Crăciun, îmbrăcaţi în portul popular, junii şi junesele merg cu cântec la biserică, unde vor mulţumi lui Dumnezeu şi semenilor pentru frumoasa primire la colind. Răsplătesc credincioşii cu două, trei colinde şi merg şi la cealaltă biserică. La ieşire, încing jocul satului alături de junese, iar crâşmarii dau oamenilor țuică fiartă.
ÎPS Laurențiu Streza | Mitropolitul Ardealului: „Colindatul nu este altceva decât antrenarea într-o bucurie continuă, într-un schimb reciproc a tuturor creștinilor. Dacă îngerii în cer au cântat la Nașterea Domnului, noi, imitându-i pe ei, încercăm într-un fel sau altul, de la o cântare simplă la una melodică, la cântarea corală, polifonică, preamărind pe același Iisus, Pruncul Care S-a născut în ieslea Betleemului.“
Craii şi Irozii
„Craii” sau „Irozii” sunt copiii care colindă interpretând o scenetă religioasă. Misiunea lor este atât de bogată în conţinut pentru că ea aduce solia Crăciunului folosind arta dramatică şi nu prin colinde. Îmbrăcaţi în costume populare, „înarmați” cu coifuri, săbii și panglici, „Craii” interpretează în prima zi de Crăciun, la biserică, scena Naşterii Domnului. Aceştia aduc bucurie şi emoţie tuturor celor prezenţi prin mesajul plin de însemnătate pe care îl transmit.
Îngroparea anului la Jina
La miezul nopţii, junii ies în centrul comunei Jina, comuna aflată la cea mai mare altitudine din România, şi săvârşesc un întreg ceremonial de îngropare a anului ce a trecut, după care întâmpină anul ce urmează să vină cu jocuri, cântece şi focuri de artificii.