La Rășinari, în noaptea Sfântului Vasile, oamenii pregătesc 12 foi de ceapă pentru a afla cum va fi vremea în anul următor.
Acest obicei se transmite din generație în generație și se spune că „prognoza” nu dă greș niciodată.
Bătrânele satului pregătesc douăsprezece foi de ceapă albă, bine curățate, desprind foițele și adaugă pe fiecare puțină sare, după care așează feliile de ceapă între ferestrele duble ale casei, unde vor sta toată noaptea. Dimineața, gospodinele verifică foile de ceapă, fiecare corespunzătoare unei luni a anului.
Dacă foaia de ceapă e plină de apă, înseamnă că luna respectivă va fi foarte ploioasă. Dacă are mai puțină, va ploua mai puțin, iar dacă sarea nu s-a topit deloc, aceea va fi o lună secetoasă.
Această superstiție de Anul Nou este descrisă și în monografia satului Rășinari din 1915.
„În seara de Sân-Văsâiu se aprinde candela de icoana Maicii Domnului și e bune să ardă toată noaptea, ca «Preacurata să fie rugătoare la Dumnezei pentru oamenii casei». Tot atunci se face calendarul timpului de peste an. Se iau atâtea găoci de ceapă, câte luni sunt într-un an. În fiecare din ele se pune sare pisată mărunt, se menește pentru fiecare lună câte o găoace și apoi toate, în rând, una lângă alta, se așează undeva la un loc ferit. Dimineața se caută găocile și dacă în cutare găoace sarea s-a topit întreagă, atunci se poate ști că și luna cutare va fi ploioasă; găoacea cu sarea pe jumătate topită arată o lună moale, cea cu sarea încă tot svântată arată o lună secetoasă ș.a.m.d.
În dimineața de Anul Nou, până încă nu se intră în biserică, copilele umblă la colindat pe la casele creștinilor. De intrare salută cu cuvintele: «Bună dimineața lu’ Sân Văsâiu!», iar de ieșire cu cuvintele: «Noi ieșim de aici, Dumnezeu tună aici!». Dar să nu se întâmple să fie refuzate undeva, că atunci are ce-și auzi acea gazdă «sgârâie-brânză»”, consemna autorul Victor Păcală.
