Calitățile migdalelor erau binecunoscute în Transilvania medievală.
Prepararea laptelui de migdale este descrisă în “Cartea de bucate a bucătarului-șef al principelui Transilvaniei”, scrisă în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cel mai vechi document de acest fel de pe teritoriul de astăzi al României. Ea a fost valorificată datorită unui proiect al Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.
„Dacă vei ține minte acestea, vei ști cum să tratezi bolile. Am preparat lapte de migdale pentru mine în câteva rânduri. Întărește, purifică inima și mintea și este bun pentru [a vindeca] tumorile din corp”, nota bucătarul-șef.
[directions title=”Rețeta”]
- Pune migdalele în apă clocotită, pentru a le curăța de pielițe mai ușor.
- După ce le-ai curățat, lasă-le la înmuiat în apă peste noapte sau chiar până la două zile.
- Aruncă apa în care au fost înmuiate și clătește-le.
- Zdrobește migdalele cu un mojar de piatră.
- Adaugă apă de trandafiri sau apă obișnuită (dar nu prea multă) și macină-le împreună.
- Trece amestecul prin strecurătoare sau tifon.
- Lichidul rezultat este laptele de migdale.
[/directions]
Sfatul bucătarului-șef: „Cu cât lași migdalele mai mult la înmuiat, cu atât laptele va fi mai cremos. Nu folosi mojare din metal, căci migdalele vor deveni amare și se vor înnegri; folosește doar mojar din piatră.”
Maestrul bucătar a lăsat și câteva sfaturi legate de folosirea acestui preparat. Astfel, dacă laptele de migdale este destinat bolnavilor, bucătarul recomanda folosirea unei fierturi făcută din apă fiartă cu scorțișoară, orz și struguri, în loc de apă de trandafiri. „Trece-o prin strecurătoare și las-o să se răcească înainte de a o amesteca cu migdalele zdrobite”, explica el. „Pentru durerile de piept, adaugă anason, mărar italienesc, coacăze roșii, smochine, lemn dulce și altele asemenea. Amestecă-le cu marmeladă de prune sau sirop de trandafiri, sau din zahăr. Pentru un stomac cu probleme, fierturile de gutui amestecate cu coacăze roșii sunt foarte bune. În caz de febră mare, este bine să zdrobești migdalele cu pepene galben, dovleac, castravete, semințe de salată și ghindă albă. Această fiertură aduce relaxare și stare de somnolență”, a mai adăugat autorul cărții.
Potrivit specialiștilor Muzeului Brukenthal, primele cărți de bucate au început să apară la sfârșitul secolului al XIII-lea. Acestea erau mai degrabă o colecție de rețete decât ghiduri privind procesul de gătire etapă de etapă, fapt ușor de explicat, de vreme ce, în general, personalul din bucătării nu știa să citească. Rețetele erau scurte, fără cantități precise sau timpi de gătire, deoarece prepararea mâncării se făcea pe sobe cu foc de lemne.