Brânza, cartofii și ouăle – alimente greu de găsit în Germania împovărată de război – au fost pe placul generalului prusac Erich von Falkenhayn la Sibiu.
Era toamna anului 1916, în plin asediu al Sibiului, după ce Regatul României declarase război Puterilor Centrale. Generalul Erich Georg Sebastian Anton von Falkenhayn (1861-1922) fusese înlocuit de câteva săptămâni din funcția de șef al Statului Major General german și trimis să comande Armata a IX-a Germană pe frontul românesc sudic. Strateg desăvârșit, fost ministru de război al Germaniei și una dintre figurile dominante care l-au presat pe kaiserul Wilhelm al II-lea să declanșeze Primul Război Mondial, Falkenhayn avea o nouă misiune: „deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit”. Bătălia de la Sibiu, desfășurată în septembrie, nu a fost atât câștigată de partea germană, cât a fost mai degrabă pierdută de românii conduși de doi generali incompetenți. În aceste condiții, Puterile Centrale puteau înainta peste Carpați.
Pe 5 octombrie 1916, generalul se mută de la Sebeș la Sibiu, cu întregul său stat-major.
Primar al Sibiului, în acea perioadă, era ilustrul Albert Dörr, un sas chibzuit, care a reușit să păstreze calmul și siguranța cetățenilor în perioada asediului. Situația era dificilă, instituțiile și trei sferturi din populație plecaseră în refugiu, iar alimentarea Sibiului cu apă potabilă fusese întreruptă, dar orașul mai dispunea de suficiente provizii de alimente și combustibili. Așa se face, că Sibiul s-a dovedit o gazdă ospitalieră chiar și pentru temutul general von Falkenhayn.
Împreună cu statul său major, von Falkenhayn se instalase la Unicum, cel mai bun local din Sibiu. Mesele erau modeste, dar îndestulătoare. Un exemplu îl aflăm chiar în jurnalul primarului Dörr, tipărit la Sibiu în 1926. Ce credeți că a mâncat elita armatei germane la Sibiu? Cartofi înăbușiți cu ouă jumări și brânză de oaie cu unt.
“În 7 octombrie (1916 – n.red.), primesc o invitație la cină din partea generalului von Falkenhayn. În sala de la Unicum s-a amenajat «popota» Comandamentului superior al armatei. O masă în formă de potcoavă este așternută pentru circa 40 de persoane. În afară de mine, mai este invitat prim-preotul dr. Schullerus. Îndată după ora 8 sosește generalul von Falkenhayn și lumea se așează la masă, noi, cei doi civili, în dreapta și în stânga amfitrionului. În curând se aduce la masă. Cartofi înăbușiți cu ouă jumări și brânză de oaie cu unt și meniul s-a terminat, și totuși Falkenhayn a remarcat că în Germania nu se poate mânca așa ceva, căci pentru cartofii înăbușiți lipsește grăsimea, iar pentru omletă – ouăle. Ca băutură s-a servit bere și vin alb sau roșu.
După o conversație antrenantă, foarte plăcută, la ora 10 Excelența sa ne-a părăsit. Era ora ultimelor rapoarte ale zilei, după cum spunea.
Noi, însă, împreună cu părintele Schullerus, am mai hoinărit încă vreo jumătate de oră sub cerul înstelat, entuziasmați de simplitatea puritană a acestui om cu adevărat mare”, nota Albert Dörr.
Clădirea impozantă în care a funcționat renumitul local Unicum, de pe strada Tribunei nr. 6 (Quergasse), a fost construită în 1901, după planurile unui architect din Bratislava şi găzduia o cafenea, un restaurant şi un teatru, potrivit istoricului sibian Răzvan Pop. Proprietarul ei, Emil Kirscher, mai deţinea o fabrică de mezeluri și un han. După instaurarea comunismului, clădirea s-a degradat. Astăzi, aici se află sediul Direcției Județene pentru Cultură Sibiu.
Aici a functionat si Cinema ARTA.