Sașii și landlerii le numesc „Wuzerl”, dar românii nu și-au bătut capul cu pronunția și le spun „vuțâne”. Kartoffelwuzerl, aceste modeste bucățele de aluat, frământate cu cartofi fierți și rulate cu mâna, au apărut ca un produs secundar al găluștelor cu prune, căci gospodinele din Ardeal s-au priceput întotdeauna să nu irosească nimic.
Am avut ocazia să vedem cum se prepară vuțânele de la doamna Elisabeth Rosenauer din Turnișor.
Sibianca Elisabeth Rosenauer, împreună cu muzeografele Camelia Ștefan și Simona Malearov de la Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus”, a organizat cu mult drag o demonstrație culinară în gospodăria de viticultor din Șeica Mică, din Muzeul în aer liber, cu ocazia festivalului ASTRA multicultural.
Elisabeth Rosenauer: „Aluatul are cartofi, făină, ulei, un pic de sare și ou. Nu se lasă la dospit. Așa cum sunt, acum le pun la fiert, se fierb și pe urmă le dau prin pesmet. Topesc unt și pun pesmet cât suge untul, las să se rumenească un pic și pe urmă se poate servi. Se poate servi și cu dulceață; atunci nu mai pui zahăr, pui numai dulceață alături și mănânci cu lingura, că nu se amestecă dulceața, se pune separat”.
Numeroși copii au ajutat la pregătirea desertului, dovedindu-ne că e foarte simplu să gătești ceva tradițional și gustos. După ce au fost așezate pe farfurie, vuțânele au fost pudrate cu zahăr și degustate cu mare poftă de toți cei tineri și mai puțin tineri, încât o singură porție nu a fost de ajuns.
La cei 90 de ani ai săi, Frau Elisabeth încă își amintește foarte bine rețeta moștenită din familie, despre care spune că este tipică zonei Sibiului. Însă nimeni nu știe exact de unde vine această rețetă și cât este de veche. „Eu cred că are sute de ani”, spune doamna Rosenauer.
Este posibil ca Wuzerl să fi ajuns la Sibiu pe la jumătatea secolului XVIII, odată cu landlerii, coloniștii austrieci stabiliți în Turnișor, Cristian și Apold, mai ales că rețeta se întâlnește în Burgenland, un land federal din estul Austriei. Vuțânele cu cartofi sunt descrise, de altfel, în cartea „Țărăncile din Burgenland gătesc. Rețete pur și simplu bune, culese și prelucrate de Irene Koch și Manuela Hackl”, apărută la Innsbruck în 2013.
Dacă doriți să gustați vuțânele înainte de a le încerca în propria bucătărie, le puteți găsi doar în meniul cramei Sibiul Vechi.
Aş face o mică observație:
Doamna Elizabeth Rosenauer nu este săsoaică, darmite autentică ci este o Landlerin, comunitate care se trage din Austria şi care a venit mult mai târziu în Ardeal.
La doamna în cauză se poate observa foarte bine portul „landleresc” şi numele de familie care nu este tipic săsesc…
Chiar şi aceste „Wutzerl” sunt specifice bucătăriei austro-ungare.
Vă mulțumim pentru precizare! De altfel, articolul menționează că rețeta este posibil să provină din Austria. Sub diferite denumiri, vuțânele sunt cunoscute chiar și în alte zone ale României, precum Bucovina sau Banat, însă scopul nostru nu este să stârnim dispute, ci să promovăm gastronomia tradițională.
Perfect de acord! Nu am, nu am avut şi sigur nu o să am intenția de a stârni dispute…am vrut, cum am şi scris dealtfel, să fac doar o mică precizare fără nici un scop, doar să împărtăşesc tuturor cunoştințele mele…Sunt sibian şi sunt foarte interesat de istoria locurilor mele natale, fie chiar şi o istorie culinară.
Aveți tot respectul şi aprecierea mea! Numai bine!
Ne bucurăm să vă avem printre cititorii noștri! Contribuția dvs. este binevenită oricând, pentru că dorim să oferim comunității informații interesante și corecte. Toate cele bune!