“Chiurtoșcolaci” sau “baumstrițl”? Povestea colacului secuiesc pe românește!

Gustarea preferată a ardeleanului când merge la târg, colacul dulce împletit, răsfățat pe jăratec și presărat din belșug cu miez de nucă, are o tradiție de multe secole.

Secuii de prin Covasna, cei care l-au făcut cunoscut în toată țara, mai ales după Revoluția din ’89, îl numesc “Kürtőskalács”, ceea ce s-ar traduce: “cozonac împletit în formă de coș de fum”. Sașii din sud-estul Transilvaniei l-au botezat “Baumstriezel”, însemnând “cozonac împletit în jurul unui trunchi de copac”.

Dincolo de forma sa curioasă, colacul secuiesc este adorat pentru gustul său armonios și textura fină a aluatului moale la interior și crocant la suprafață datorită glazurii de zahăr ars. Cu nucă, migdale sau cocos, deliciosul Kürtőskalács se savurează proaspăt copt.

De la serbările dionisiace, la banchetele nobililor maghiari

Metoda de preparare le era cunoscută grecilor antici, dar și romanilor, iar într-un document medieval păstrat la biblioteca Universității din Heidelberg, datat în jurul anului 1450, se vorbește despre o prăjitură împletită pe un cilindru de lemn.

Cartea de bucate secuiești editată în 1784 de contesa Mikes Mária, descendenta unei familii de grofi din Zăbala (Zabola/Gebissdorf), care deținea proprietăți prin părțile Covasnei, Brașovului, Clujului și Bistriței, consemnează prima rețetă cunoscută a cozonacului secuiesc. Interesant este că ea nu conținea zahăr.

În câteva decenii, rețeta s-a răspândit în întreg spațiul vorbitor de limbă maghiară, chiar până în Lituania. Despre colacul rulat prin zahăr se amintește pentru prima oară în “Cartea de bucate a mătușii Rézi”, apărută la Szeged în 1876.

Hungarikum din 2015

Specialitatea a fost înregistrată de vecinii noștri, ca produs tradițional maghiar, pe 3 decembrie 2015. “Cozonacul kurtos este un produs răspândit în toate colţurile lumii, fapt ce implică o responsabilitate extrem de mare din partea noastră: acest produs de patiserie a devenit o emblemă a ariei lingvistice maghiare. Amatorii de cozonac kurtos, începând cu cei din Taiwan, Australia şi până în Peru şi Canada, manifestă un interes deosebit şi faţă de istoria acestei delicatese gastronomice” spunea Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna la momentul respectiv.

RECORD. Cel mai lung Kürtőskalács din lume avea 16,8 metri și a fost preparat în 2011, la Zilele satului Ruseni.

Săsoaica Elise Fröhlich considera colacii secuiești “foarte gustoși”. O rețetă pentru 10 trunchiuri găsim în cartea sa “Bucătăria transilvăneană”, tipărită la Sibiu în 1897.

Kurtos kolacs

  1. Se face un aluat din 2 1/2 kg de făină, 1 1/2 l de lapte cald, o plămădeală din 30 gr de drojdie, 150 gr de zahăr cu gust de lămâie, 12 ouă (albușurile de la 3 ouă se bat spumă), 50 ml de vin, un pic de sare și 375 g de unt galben, încălzit. Aluatul se frămmântă bine și se lasă să crească acoperit, dar nu așa de mult ca la alte aluaturi.
  2. Aluatul se pune pe o planșă tapetată cu făină și se împarte în 10 bucăți. Fiecare bucată se întinde sub formă de panglică, care se rulează pe formele de Kurtos kolacs (o bucată rotundă de lemn).
  3. Aluatul se învârte de 3 ori pe formă, se presează bine, astfel încât să devină o singură bucată.
  4. Aluatul se coace la foc deschis, rulând continuu forma. De îndată ce se formează pe suprafață bule, se unge cu jumătate unt topit, jumătate untură (cu o bucată curată de pânză), continuând să se învârtă.
  5. Când începe să prindă culoare, se dă prin zahăr și prin migdale sau nuci, se mai lasă puțin la foc și se scoate pe o hârtie curată. În acest fel se face fiecare Kurtos, până când este consumat tot aluatul.
  6. Se presară cu zahăr vanilat cât sunt calzi și se taie în bucăți cel mai bine cu o foarfecă.

În multe țări europene există preparate asemănătoare cozonacului secuiesc. Cehii și slovacii se mândresc cu “trdelnik”, produs cu denumire de origine protejată în Uniunea Europeană. Un alt produs tradițional înrudit este “Spettekaka” în Suedia. Austriecii au “Prügelkrapfen”, nemții “Baumkuchen”, lituanienii – “Šakotis”, polonezii – “Sękacz”, iar în Catalonia se prepară “Ximeneta”.

Lasă un răspuns