Valea Viilor – nucleu de civilizaţie şi cultură locală

Localitatea Valea Viilor din judeţul Sibiu, fondată de coloniştii germani, tezaurizează o istorie de peste 800 de ani.

Text și fotografii: Cristina P. Marcu, Ștefan C. Keresztes


Localitatea Valea Viilor este situată din punct de vedere geografic în extremitatea nordică a judeţului Sibiu, comuna fiind străbătută de drumul judeţean DJ 142G Copşa Mică – Motiş, iar vatra satului este aşezată la poalele Dealului Grui, pe cursul pârâului Vorumloc, care se varsă în râul Târnava Mare.

Întemeiată de coloniștii germani

Aşezarea a fost întemeiată la începutul secolului al XIII-lea sub forma unei comunităţi de colonişti germani, care au sosit în aceste locuri în perioada domniei regelui maghiar Andrei al II-lea (rege al Ungariei între anii 1205-1235), primele atestări scrise ale numelui localităţii fiind consemnate sub varianta etimologică săsească „Wurmloch” respectiv forma maghiară „Baromlak”. Ulterior, pe parcursul Evului Mediu, numele localităţii va cunoaşte şi formele româneşti de „Vorumbloc” şi mai târziu „Vorumloc”.

Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în anul 1263, ca “posessio Barwmlak”. În 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și terra Baromlak. În anul 1357, Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411, abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa.
Comuna Valea Viilor are o suprafață de 44 kmp și aproximativ 1.900 de locuitori

Numele actual al localităţii Valea Viilor a fost adoptat de către autorităţi în urma emiterii Decretului nr. 799/1964 privind schimbarea denumirii unor localităţi, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din data de 18 decembrie 1964.

Așezare construită după model austriac

Configuraţia localităţii a fost direct influenţată şi dezvoltată de condiţiile geomorfologice existente, dar şi de specificul cultural, social şi administrativ al coloniştilor de origine germană, astfel că Valea Viilor prezintă şi în prezent particularităţile unei aşezări construite după modelul austriac, conform rigorilor impuse de regulamentele şi normele urbariale teresiene şi iosefine din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Valea Viilor a fost relevată şi consemnată pe Harta Iosefină a Principatului Transilvaniei, elaborată de către topografii militari din cadrul Armatei Imperiului Habsburgic, în perioada anilor 1769-1773.

În acest sens, se remarcă arhitectura ordonată şi alinierea uniformă a frontoanelor caselor la străzile largi, care au lăţime de circa 10-12 m, iar în faţa imobilelor este dispus un spaţiu pietonal cu lăţime de circa 1,5 – 2 m. Între aceste trotuare şi drumul principal sunt dispuse rigole (şanţuri colectoare) pentru apele pluviale, acestea fiind racordate uniform şi dirijate spre pârâul satului.

În patrimoniul mondial UNESCO

Din anul 1999, localitatea a dobândit statutul de sit rural, cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) SB-II-s-A-12581, categoria Sate cu biserici fortificate din Transilvania, situl fiind inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pe baza cumulării următoarelor criterii.

Localitatea Valea Viilor din judeţul Sibiu tezaurizează o istorie de peste 800 de ani, fiind fondată de coloniştii germani în preajma începutului secolului al XIII-lea, aceştia fiind cei care au implementat în zonă elemente de civilizaţie, cultură şi administraţie conform rigorilor occidentale. Aceste comunităţi medievale dinamice s-au dezvoltat permanent, constituind exemple de organizare locală, expresie a diversităţii confesionale, a valorilor multiculturale, interetnice, integrate coerent şi armonios.

Actuala biserică a fost ridicată în secolul al XV-lea, apoi transformată și fortificată în jurul anului 1500

Nucleul aşezărilor întemeiate de coloniştii saşi era constituit în jurul bisericii, care dispunea şi de un sistem defensiv cu ziduri de piatră şi cărămidă, la adăpostul cărora se retrăgeau sătenii, pentru a-şi apăra vieţile şi agoniseala. Biserica săsească fortificată din Valea Viilor (ca şi marea majoritate a bisericilor gotice din Transilvania) a constituit vectorul dezvoltării economice şi al coagulării social-religioase a locuitorilor, dăinuirea peste secole şi amprenta morală imprimată fiind esenţiale în includerea acestei comunităţi în patrimoniul UNESCO. Pe lângă aceste aspecte, un rol hotărâtor l-au jucat şi arhitectura cu specific local, patrimoniul şi peisajul cultural, sintetizate şi definite în urma convieţuirii de sute de ani, între saşi, români şi maghiari.

Conjugat eforturilor locale şi judeţene, prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală II – PNDL II, ministerul cu fosta titulatură a Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE) a alocat, de la bugetul de stat pentru 2017-2020, suma de 20.904.487 lei, în scopul finanţării proiectului „Revigorarea turismului în situl UNESCO Valea Viilor, prin modernizarea drumului judeţean DJ 142 G Copşa Mică – Motiş”.

Provocare

Gestionarea şi promovarea coerentă a patrimoniului arhitectural, dar şi a peisajului cultural din localitatea-sit UNESCO Valea Viilor, rămâne o provocare deschisă pentru reprezentanţii autorităţilor locale, dar şi judeţene, proaspăt (re)confirmaţi în funcţii la sfârşitul anului trecut, deoarece statutul de obiectiv inclus pe Lista Patrimoniului Mondial reclamă respectarea unor norme de protecţie şi exigenţe suplimentare impuse de către instituţiile cu atribuţii în domeniu.

Asumarea obiectivelor şi a normelor legislative impuse de către UNESCO a reprezentat un pas semnificativ făcut de România în sfera patrimoniului cultural mondial şi a avut un impact simbolic-identitar major, de solidaritate cu valorile europene comune, dar şi universale. Racordarea României, încă din anul 1956, la politica de promovare culturală şi educaţie comună a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin intermediul UNESCO, a consfinţit valoarea şi bogăţia patrimoniului arhitectural, istoric, tehnic şi artistic deţinut de ţara noastră, expresie a tradiţiei multiculturale şi interetnice sintetizate în România.

Lasă un răspuns