Legile homeopatiei, fundamentate de doctorul Samuel Hahnemann

Samuel Hahnemann, ilustrul fondator al homeopatiei, care a locuit o vreme și la Sibiu, s-a arătat nemulțumit de metodele folosite de medicina din vremea lui.

dr.farm. Ladislau Rosenberg

Pe atunci, medicina utiliza în mod curent sângerarea prin incizie sau cu ajutorul lipitorilor, înfometarea, clismele repetate și recomanda doze mari dintr-o serie de substanțe toxice, ca sărurile de mercur, bismut, arsen și altele. Hahnemann a considerat că aceste metode brutale au provocat mai multe decese decât războaiele lui Napoleon și, din această cauză, a încercat să dezvolte o cale medicală blândă, care s-a dovedit a fi homeopatia.

În opoziţie cu alopatia, homeopatia recurge la diluţii înalte sau foarte înalte la prepararea diverselor remedii, lipsite de reacţii adverse, atât de specifice medicamentelor sintetice.

Homeopatia se bazează pe o serie de legi specifice, cum ar fi: legea similitudinii (Similia Similibus Curentur), legea remediului unic, legea dozei minime, legea potenţării. La aceste legi, se adaugă doctrina provingurilor, teoria bolilor cronice și teoria forței vitale, care întregesc filozofia homeopatiei. Legea similitudinii apare și în lucrările lui Hipocrate, iar mai târziu și în cele ale lui Paracelsus, dar lui Hahnemann îi revine meritul de a identifica universalitatea acestei legi și punerea ei într-un concept original de practică medicală. Legea similitudinii, care stă la baza concepției homeopatice, ar putea fi definită astfel: orice substanță capabilă să deregleze un organism sănătos și să producă anumite simptome specifice va fi capabilă să vindece un bolnav, care prezinte aceași simptome. Putem vorbi de „boli artificiale”, așa cum le-a denumit Samuel Hahnemann în lucrările sale. În homeopatie se consideră bolnavul înaintea bolii, ceea ce se reflectă în anamneza pacientului, care se face în timpul consultației homeopatice.

Urmăriți noua serie de articole dedicate terapiilor naturale în rubrica noastră “Doctor Natura”!

Cu ajutorul homeopatiei se pot obţine rezultate terapeutice bune într-o serie de afecţiuni în care alopatia nu a dat rezultate şi aici aş remarca în primul rând afecţiunile psiho-somatice şi bolile alergice, extrem de răspândite în lumea de azi.

Lasă un răspuns