Sophia, femeia care a condus destinul baronului Brukenthal

Baronul Samuel von Brukenthal și iubirea vieții lui, Sophia, s-au regăsit după sute de ani…

Printr-o inițiativă inedită a specialiștilor de la Muzeul Național Brukenthal, cupluri celebre ale istoriei au fost reunite de Ziua Îndrăgostiților. Sigur că din acest demers nu putea lipsi ctitorul primului muzeu de pe actualul teritoriu al României, Samuel von Brukenthal, fostul guvernator al Transilvaniei. “Cu ocazia zilei îndrăgostiților, am reunit, în aceeași compoziție, cupluri «distanțate» de-a lungul secolelor, în portrete pandant: «Femeie rugându-se» și «Bărbat citind» (cca. 1480) de Hans Memling (cca. 1430-1494), Jacoba de Baden și Wilhelm al IV-lea de Bavaria (1526) de Hans Schwab von Wertinger (1465/70-1553), Elisabeth Charlotte von der Pfalz și Philippe I ďOrléans, atelierul lui Pierre Mignard cel Bătrân (1612-1695), Samuel și Sophia von Brukenthal (1766) de Johann Nepomuk della Croce (1736-1819), Maria Theresia și Francisc Ștefan I de Martin van Meytens cel Tânăr (1695–1770)”, anunță reprezentanții instituției de cultură.

“O frumuseţe de bărbat”

Cel ce avea să devină baronul Samuel von Brukenthal era un tânăr foarte frumos și cultivat, însă cu totul lipsit de posibilități materiale. “Era înalt, îşi purta părul castaniu şi fără perucă, avea ochii negri, sprâncenele groase, un nas mare acvilin şi buza inferioară proeminentă care, prin pornirea permanentă spre râs, îi îmblânzea trăsăturile. În Nocrich, localitatea natală, Brukenthal nu avea nicio posibilitate de avansare ca jurist, deoarece aici fratele său mai mare, Michael, îi urmase tatălui lor. Fratele mai tânăr era deci obligat să-şi caute rostul în altă parte. Pentru o carieră de succes în Sibiu, pe atunci centrul politic al Transilvaniei, îi lipsea dreptul de cetăţean al oraşului, pe care nu-l putea obţine decât având o gospodărie proprie. Brukenthal nu avea deci nici permisiune de şedere, nici drept de muncă. În primul rând, însă, tânărului ambiţios şi cultivat care tocmai se întorsese acasă îi lipseau banii”, descrie Lisa Fischer în volumul “Edenul de dincolo de codri – Samuel von Brukenthal – politician, colecţionar, francmason de Sibiu”.

Alegerea înțeleaptă

Așa că urmează exemplul tatălui său și al fratelui mai mare, căutându-și o soție care să-l ajute la atingerea unui statut pe măsura aspirațiilor sale. Istoricii spun că, la momentul respectiv, în Sibiu, Brukenthal avea două posibilități: să se însoare cu fata comitelui de Baußnern, care era foarte bogată, frumoasă, cultivată, dar și cam ușuratică, sau cu fiica primarului în funcţie, Sophia Katharina von Klocknern, care avea și ea o avere considerabilă, nu era vreo frumusețe răpitoare, însă avea o inteligenţă rară și primise o educaţie aleasă. Spre nemulțumirea lui Baußnern, tânărul nobil din provincie o alege pe Sophia, iar nunta se sărbătorește cu mult fast pe 26 octombrie 1745, când Samuel avea vârsta de 24 de ani și era pregătit să cucerească lumea. Sophia Katharina a venit cu o zestre de aproximativ 30.000 de guldeni și o mulțime de proprietăți, iar primarul Daniel Klokner von Kloknern şi-a ajutat ginerele să obţină cetățenia oraşului, dăruindu-i o casă în Piaţa Mare, ceea ce l-a propulsat rapid printre oamenii de vază ai Transilvaniei.

“Un copil dorit şi înconjurat de iubire”

Elisabeth Sophia von Brukenthal

Despre baroneasă, istoricii au consemnat că era o femeie independentă, capabilă și dornică să supravegheze gospodăriile și finanțele familiei, ba chiar s-a implicat în negocierile pentru colecţia personală de tablouri a soţului ei. Ea i-a dăruit lui Brukenthal o fiică, Elisabeth Sophia, botezată la Sibiu pe data de 1 mai 1749 şi decedată în anul 1753, după care, din păcate, baronul nu a mai avut alți urmași.

“Singurul portret de copil cunoscut la jumătatea secolului al XVIII-lea în sud-estul Transilvaniei este cel al Elisabethei Sophia, fiica lui Samuel şi a Sophiei von Brukenthal, botezată la Sibiu pe data de 1 mai 1749 şi decedată în anul 1753. Tabloul a fost pictat la Sibiu, probabil de un pictor austriac, special comisionat pentru această lucrare. Cunoaştem faptul că, la data pictării portretului, ascensiunea politică a lui Samuel von Brukenthal nu începuse (devine secretar gubernial în 1754), fiind încă un modest funcţionar. De asemenea ştim că, în secolul al XVIII-lea, o femeie era portretizată atunci când devenea soţia unui bărbat important. Şi totuşi, portretul Elisabethei este pictat înaintea portretelor părinţilor ei, într-o vreme în care portretele de copii nu făceau obiectul comisionării pictorilor în zone provinciale precum Transilvania.
Reiese în mod evident din portret faptul că fiica soţilor von Brukenthal nu era un copil sănătos, având o speranţă de viaţă redusă, fapt probabil cunoscut de familie. Deşi neobişnuită, realizarea portretului arată că Elisabeth a fost un copil dorit şi înconjurat de iubire. Sophia şi Samuel nu au mai avut alţi copii. Elisabeth rămâne unică în viaţă, precum şi în pictură”, mai aflăm de la Muzeul Brukenthal.

Lasă un răspuns