Tărie în plină pandemie

De la culesul fructelor și până la distilarea licorii care-i dă “curaj” românului, chiar și în fața molimei COVID-19, vizitatorii Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului pot afla tot procesul tehnologic, inclusiv rețeta tradițională.

Astăzi, între orele 11.00 și 15.00, Muzeul ASTRA organizează un atelier de producere a rachiului la gospodăria din Bălănești și povarna din Sârbești, monumente funcționale din județul Gorj.

Cosmin Călinescu, purtător de cuvânt: “Cele două monumente, prin arhitectura și patrimoniul lor, spun povestea pomiculturii din țara noastră, prin prezența unei instalații de distilat fructele, de tip povarnă, una foarte importantă în satul arhaic. Materia primă care va fi folosită în atelierul de producere a tăriei este formată din prunele și merele – în jur de 300 kg – adunate în anul pandemic 2020 în Muzeul ASTRA. Băutura rezultată va fi folosită în atelierele gastronomice și evenimentele care vor fi organizate anul acesta.”

“Cele două gospodării, unde va avea loc atelierul de producere a tăriei și a rachiului, sunt aduse în Muzeul ASTRA din Oltenia de nord, din zone colinare recunoscute pentru tradiția pomicolă seculară. Pentru satele din Gorj și Vâlcea, tradiția producerii țuicii coboară în secolul al XV-lea și este atestată de documente medievale de cancelarie domnească. Astfel de «parafe» confirmă, spre exemplu, faptul că în anul 1865 județele Argeș și Vâlcea produceau peste 2,5 milioane de litri de rachiu. Cât despre «rețeta» rachiului, aceasta desigur că este una specială. După ce se coceau prunele, se scuturau cu prăjina, se depozitau în vase mari de lemn, numite zăcători. Aici fierbeau câteva săptămâni, adăpostite în șuri sau în șoproane. Pentru a fi distilate, prunele fermentate erau duse la cazane adăpostite în gospodării sau în povernele înșirate de a lungul văilor cu râuri. Pentru fiebere, focul ardea într-o vatră, sub cazanul de cupru. Deasupra cazanului se așeza ermetic capacul, iar țevile pe care circulau vaporii alcoolului erau răcite cu apă, dintr-un răcitor alimentat de o roată masivă, cu gălețele, care aducea apa, prin cădere, chiar din albia râului. La povarnă, cazanele fierbeau și noaptea, iar acest moment era prilej de poveste și tocmeală sau socializare, cum îi spunem astăzi. Acolo găseam bursa zvonurilor și a știrilor din satele de odinioară”, explică Lucian Robu, directorul Muzeului în aer liber.

Lasă un răspuns