Lecții de supraviețuire. Sibiul și molimele – de la ciumă la coronavirus

Opt luni închiși în casă, circulația interzisă, lacătul pe biserici și magazine. Sună cunoscut? Epidemiile de ciumă au terorizat Sibiul de-a lungul secolelor, însă au demonstrat un lucru: ce nu te omoară te face mai puternic! Dacă privim în istorie, astăzi traversăm cea mai ușoară pandemie, în opinia specialiștilor consultați de “Strada Cetății”.

“Ciuma a fost marea boală a oraşului în istoria sa. În momentul în care se pornea o astfel de epidemie, acea comunitate era aproape destinată pieirii. Numai comunitățile puternice au rezistat și au știut să se reinventeze. Sibiul este un caz fericit, până la urmă.

Toată lumea știa ce ravagii poate face ciuma, așa că te închideai tu în casă de bună voie. Astăzi este altfel, pentru că acest virus nu este considerat atât de letal și lumea îl tratează mai lejer. Ca istoric, îmi permit să spun că este cea mai ușoară epidemie din istoria lumii, datorită evoluției medicinei”, consideră istoricul sibian Răzvan Pop.

În 1530, la Sibiu este tipărită cartea “Tratat despre ciumă” a medicului Sebastian Pauschner, aceasta fiind, de altfel, prima tipăritură în limba germană de pe actualul teritoriu al țării noastre.

Momente critice

Specializat în istoria Sibiului, dr. Răzvan Pop amintește despre perioada “ciumei negre”, de la mijlocul secolului al XIV-lea, când Europa a pierdut mai mult de o treime din populaţie. Deși documentele conțin puține informații despre răspândirea ciumei bubonice în Transilvania, în anii 1349-1351, s-au găsit schelete ale unor ciumați care indică gravitatea situației.

“Prima menţiune a unei molime de ciumă în cetatea Sibiului este atestată în anul 1531. Epidemia din 1554 a făcut 3.200 de victime, în condițiile în care întreaga populaţie a cetății nu depăşea 6.000 de suflete. Din toate datele deţinute, a fost cea mai mare epidemie din istoria Sibiului. Tot în secolul al XVI-lea, au mai avut loc epidemii de ciumă în 1573 şi în 1577 – atunci când moare şi comitele săsesc Augustin Hedwig. Nu mai puțin de șase epidemii de ciumă sunt atestate în cronica lui Emil Sigerus în secolul următor: în 1603, când moare primarul Lukas Enyeter, iar Csaky Istvan, căpitanul lui Sigismund Bathory, va renunţa la asediul cetăţii, precum și în 1615, 1622, 1635, 1636 şi 1644”, a enumerat Răzvan Pop.

Biserica ciumaţilor

“În Sibiu exista o biserică rămasă în memoria colectivă drept «Biserica ciumaţilor», aflată în zona autogării Transmixt de astăzi. Probabil că este vorba despre vechea biserică a mănăstirii dominicane, ce a fost ulterior transformată în lazaret pentru leproşi şi mai apoi pentru ciumaţi”, mai aflăm de la Răzvan Pop. Aceasta a fost demolată în 1659.

Igiena – marea problemă

O nouă epidemie de ciumă, cu un mare număr de victime, a avut loc în 1706. Ciuma a revenit foarte agresivă în 1709.

“Magistratul a impus zile de post şi căinţă, mai mult de un an de la declanşarea epidemiei, iar slujbele religioase s-au redus la doar două zile.

Marea problemă era igiena. Secolul al XVIII-lea a fost unul murdar pentru Sibiu. Orașul fiind deja suprapopulat, s-a instalat și armata habsburgică. Aglomerarea și mizeria au atras epidemiile de ciumă, mult mai violente ca în secolul precedent. Bălțile din jurul cetății creau și ele un mediu propice pentru răspândirea unor molime”, arată istoricul sibian.

Rolul farmaciilor

În arhivele Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu există multe însemnări cu privire la diferite epidemii care au lovit orașul de-a lungul secolelor. “Au existat foarte multe molime în istoria Sibiului, dar, din păcate, nici una nu seamănă cu ceea ce se întâmplă astăzi. E vorba și de abordarea actuală și de natura acestui virus. Însă, ca și astăzi, aceste momente au fost depășite prin responsabilitate, igienă și respectarea măsurilor promovate de autorități. Farmaciile din Sibiu, în acea perioadă, munceau pentru a contribui la educarea publicului cu privire la igienă și ce anume trebuie să facem pentru a preveni îmbolnăvirea”, a precizat muzeograful Ana Maria Păpureanu, curator al Muzeului de Istorie a Farmaciei din cadrul Muzeului Național Brukenthal, care susține că trebuie să învățăm din trecut și să respectăm recomandările oficialităților.

Poarta Leșurilor, zugrăvită de Johann Böbel

În 1717, la Sibiu se întrunește Dieta Transilvaniei. În același an, Sibiul se confruntă cu o nouă epidemie de ciumă.

Fuga din cetate

“Se pare că în 1717 a fost una dintre cele mai grave epidemii, mulți sibieni părăsind orașul, inclusiv administrația locală, care se mută la Cisnădie.

Epidemia din 1738 a ucis 948 de sibieni, iar slujbele religioase au fost interzise. Guberniul se mută la Mediaş, de unde revine de abia în luna iunie a anului următor. Noi epidemii au loc în 1755, în 1763 și în 1770. Din cauza acestor epidemii, în zidul cetății va fi creată o nouă poartă pentru a scurta drumul spre cimitir, care se afla la capătul actualei străzi Gheorghe Lazăr, în dreptul Spitalului Județean construit pe locul vechiului cimitir.

Odată cu progresul medicinei, dar și cu modernizarea orașului, pericolul s-a redus considerabil, astfel că ultimele epidemii de ciumă sunt menţionate în anii 1813 şi 1828, însă ele au fost de mică amploare”, povestește dr. Răzvan Pop.

Carantina și efectele ei bune sau rele

Izolarea era prima și cea mai importantă măsură pentru a opri răspândirea infecțiilor, în timpul epidemiilor de ciumă, potrivit istoricului Răzvan Pop. “Și în acea perioadă, măsurile autorităților erau cam aceleași, asemănătoare cu tot ce se întâmpla în Europa. Interesul imediat era acela de a se izola persoana bolnavă, doar că izolarea se făcea mai brutal decât o avem în aceste zile: bolnavul era efectiv închis în casă cu toată familia. Cu cât era mai puternică epidemia, cu atât se restrângea viața de zi cu zi. Magazinele se închideau, accesul pe străzile principale se interzicea, cetatea în sine se închidea. Ultimul lucru care se întâmpla era oprirea slujbelor religioase sau practicarea lor doar cu preoți și călugări; lucrul acesta arăta clar că orașul era într-o situație delicate. Noi am avut un lockdown de 1-2 luni în care, practic, am stat în casă, totuși aveam facilități. Puteam comanda mâncare, aveam internet, ne puteam uita la TV. Aveam ce face, nu a fost o perioadă atât de grea. Pe vremuri, o perioadă de carantină însemna că oamenii stăteau chiar și opt luni închiși în case, lucru care era foarte grav. Oamenii aceștia trăiau din ceea ce produceau, iar criza familiilor ducea la o criză economică a întregii cetăți”, descrie acesta.

În județul Sibiu, de la debutul pandemiei COVID-19 și până ieri, au fost confirmate pozitiv în urma testării peste 19.000 de persoane, din care 683 și-au pierdut viața.

La Spitalul de Pneumoftiziologie din Sibiu, unde a fost înființat un compartiment special cu 60 de paturi, au fost tratați până acum peste 700 de pacienți cu noul coronavirus.

Manager și pacient

Deși știu riscurile la care se expun, cadrele medicale de aici își respectă jurământul profesional. Inevitabil, unii dintre lucrătorii singurului spital de boli pulmonare din județul Sibiu pierd “loteria” și așa a fost cazul managerului Cristian Roman, care în luna noiembrie a anului trecut a fost depistat pozitiv cu SARS-CoV-2. El pune îmbolnăvirea pe seama scăderii imunității, cauzată de suprasolicitare.

“A fost destul de greu. Recunosc că a fost un pic de teamă, mai ales în prima perioadă, că am avut și febră mare și au fost câteva simptome mai dificile, dar după ce am văzut că se stabilizează situația, totul a intrat în normal și a trecut. Până la urmă, e o experiență. Cel mai mult cred că oboseala contează și acest lucru s-a văzut în cazul multor angajați din spitale. Este important să avem o atitudine optimistă. Din fericire, cel puțin în cazul meu, am trecut cu bine peste acest eveniment”, ne-a mărturisit Roman.

Cristian Roman, manager Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu: “Este foarte important să respectăm toate măsurile pe care specialiștii le-au impus, de la igienă până la distanțare, purtarea măștii și așa mai departe. Este foarte importantă imunitatea pe care noi o avem. Virusul pătrunde imediat ce a găsit o breșă în «armura» noastră.”

Vaccinarea este șansa revenirii la o viață normală, după părerea lui Cristian Roman. “Trebuie să recunosc că suntem cu psihicul mult mai puternic, suntem încurajați de această modalitate de imunizare și sperăm, cu ajutorul specialiștilor și al lui Dumnezeu, să depășim acest moment de pandemie. De-a lungul timpului, vaccinul a salvat omenirea de multe probleme”, a conchis managerul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu.

Lasă un răspuns