Prăjiturile de păstrat

“Iată o preparație foarte necesară în familii fiindcă se poate păstra”, scria Constantin Bacalbașa despre acest desert, în volumul “Carte de bucătărie – 1501 feluri de mâncări” din 1935.

Ingredientele necesare sunt: o jumătate de kilogram de făină, patru ouă, puțină sare și zahăr pisat, 125 grame de unt.

Cât despre modul de preparare, acesta este descris foarte plastic de bonomul scriitor, ziarist și politician interbelic: “Pune făina grămadă pe scândura bucătăriei, fă o gaură la mijloc, sparge ouăle deasupra găurei, pune sarea și untul. Amestecă bine toate aceste elemente. Trebuie ca făina să fie absorbită toată, iar coca să fie bine amestecată și tare. Să se odihnească o oră apoi fă suluri groase de un centimetru. Taile în rotogoale. Lasă să se usuce aceste rondele pe o placă cu făină timp de o oră și jumătate cel puțin, apoi coacele în unt fierbinte.”

Bacalbaşa era de părere că stilul literar cel mai frumos este doar acela pe care toată lumea îl înţelege, de la omul cult până la cel simplu. “Acel scriitor care ştie să redea în chipul cel mai uşor de înţeles lucrul pe care îl spune, acela este scriitorul cel mai mare”, spunea el.

Considerată de Păstorel Teodoreanu „un monument gastronomic”, “Dictatura Gastronomică. 1501 feluri de mâncări” este o spectaculoasă monografie culinară a României interbelice, care conține rețete culese, încercate și redactate de Constantin Bacalbașa.

Constantin Bacalbașa s-a născut la 21 august/2 septembrie 1856, la Brăila, părinții săi fiind Costache Bacalbașa și Aneta Bobescu. Despre bătrânul Costache se spune că era originar din satul gorjean Telești și se numea inițial Telescu, dar ar fi fost adoptat de către un unchi, care era mai marele băcanilor (bacal-bașa) din Galați, de unde-i provine numele cu rezonanțe turcești de Bacalbașa. Școlit la Brăila și apoi la București, Constantin Bacalbașa a părăsit Facultatea de Drept a Universității din București în 1879, pentru a se consacra carierei de ziarist. A debutat în 1881, iar de-a lungul timpului a colaborat cu publicații precum “Emanciparea”, “Adeverul”, “Telegraful”, “Conservatorul”, “Dimineaţa” sau “Universul”. De două ori a fost ales deputat din partea Partidului Conservator. Este onorat cu înalte distincţii, precum cea de Comandor al „Ordinului Sfântul Sava”, Cavaler al „Legiunii de onoare” şi Ofiţer al „Palmelor Academiei”, în Franţa. A încetat din viață în 5 februarie 1935, la București.

Lasă un răspuns