Ce se mâncă după muncă la Axente Sever?

Slănină și brânză pe hotar, zamă de salată și ceva carne friptă pe la amiază, păpăradă la cină. În “satul femeilor” se mănâncă în bună rânduială!

Numită odinioară Frauendorf sau Frâua, adică “satul femeilor”, comuna sibiană care l-a dat Ardealului pe revoluționarul pașoptist Ioan Axente Sever are cel puțin șapte secole de istorie. În centrul său străjuiește mândră biserica-cetate, cu hramul Tuturor Sfinților, menționată pentru întâia dată în 1322. Doar trei sași mai trăiau în Axente Sever în anul 2004, însă urmele coloniștilor sași rămân vizibile la tot pasul.

Sași, români sau maghiari au locuit împreună aici, în bună înțelegere, iar asta se vede și în alimentația tradițională, bazată pe rețete multi-etnice, alimente produse în propria gospodărie și organizate în funcție de anotimp, de specificul muncilor agricole și, desigur, de perioadele de post ori de sărbători.

“În timpul verii, alimentația se bazează pe lapte, ouă, brânză de vaci sau de oi, carne de pasăre, carne de porc friptă și păstrată în borcane cu untură, salată verde, fasole verde, varză, cartofi, fructe de sezon etc. La munca câmpului, țăranii plecau vara dis de dimineață, fără a mânca ceva acasă; abia la orele 7-8 luau «prânzul» constituit, de regulă, din pâine, slănină, brânză, ouă fierte. Masa de bază în timpul zilei de muncă se servea la amiază (la ora 12) când dădea semnalul clopotul bisericii evanghelice. Ea consta dintr-o ciorbă consistentă de fasole ori salată verde și o mâncare scăzută, pregătită cu carne. La ora 17 se servea mâncarea de «ojină», alcătuită din alimentele «prânzului» de la orele 7-8. Seara, la întoarcerea acasă, se consuma cina, constând din mămăliguță cu lapte și păpăradă (omletă),

În timpul iernii, alimentația se bazează pe carnea porcilor sacrificați înainte de Crăciun și din care se fac diverse preparate. Carnea de porc se frige și se păstrează în borcane cu untură sau ulei, ori se afumă și se poate păstra timp îndelungat în cămări răcoroase. Slănina se sărează și se afumă, păstrându-se în cămări; din ea se consumă tot timpul anului, mai ales la câmp, când se efectuează munci grele.

Ioan Gabor

În timpul iernii țăranii muncesc mai puțin, dar se hrănesc mai consistent și consumă mai mult vin.

Gospodinele satului prepară unele mâncăruri tradiționale care au un pronunțat specific local: lichiu cu smântână și ou, lichiu cu varză și ceapă, lichiu cu prune și mere, zeamă aită cu păpăradă, supă de zdrențe, bureți cu brânză.

Chiar și în perioadele în care nu se lucrează la câmp, ora de servire a meselor este respectată cu strictețe de către toți membrii familiei”, consemna Ioan Gabor, cetățean de onoare al comunei Axente Sever, în monografia “Axente Sever – carte deschisă de istorie, cultură și legende”, apărută la Sibiu în 2001.

Marmelada de prune, numită lictar, este una dintre cele mai parfumate amintiri ale lui Ioan Gabor. “Fructele, de cele mai diverse feluri și soiuri, se păstrează în stare proaspătă, dar și sub formă uscată (mere tăiate felii și uscate) sau afumate (prune) consumate în zilele de post. Pentru iarnă, gospodinele umpleau cămările cu conserve de legume pregătite în gospodărie, specialitatea lor fiind lichtarul de prune, consumat pe pâine împreună cu smântână proaspătă de vacă sau bivoliță”, scria acesta.

Lasă un răspuns