Crăciunul păstorilor

Strada Cetății vă invită să urmăriți filmul “Iarna transilvană”.

Atunci când multe tradiții se pierd, filmul documentar devine o mărturie esențială peste timp. Este și cazul filmului „Iarna transilvană”, realizat de regizorul sibian Dumitru Budrala, care descrie câteva obiceiuri, ceremonii și ritualuri specifice sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou. Importanța acestui documentar este cu atât mai mare cu cât, în acest an, tradițiile nu pot fi respectate din cauza restricțiilor pandemiei de Covid-19.

Filmul lui Budrala este un martor atent la tradițiile de Crăciun întâlnite la comunitățile pastorale din sudul Transilvaniei. Camera de filmat urmărește până la detaliu ceea ce obișnuiau oamenii să facă în această perioadă, de la tăiatul porcului în ziua de Ignat la colindele cetelor de feciori și împodobitul cailor și boilor pentru marea horă din ziua de Crăciun.

Dumitru Budrala, regizor: „Ritualurile și cântecele străvechi ale comunităților carpatine se aseamănă cu cele ale lumii antice. Deși au rezistat atâtor sute și chiar mii de ani și s-au transmis până în zilele noastre, există astăzi foarte mulți oameni care locuiesc în orașe, la bloc, și care nici nu își imaginează că astfel de obiceiuri sunt încă respectate în multe localități din mediul rural.”

Minute bune din film le sunt dedicate cetelor de feciori ai satului care se organizează încă din ziua de Sf. Nicolae, cu vătaf, cârciumar și tot alaiul pentru a colinda, la fiecare casă din sat, cât e noaptea de Ajun de lungă. „În noaptea de Ajun e bine să nu dormi, ci să cânți, să te înveselești, că atunci și morții se bucură și ei”, descrie unul dintre naratorii filmului, care își amintește cum era pe vremea în care era el însuși fecior.

De altfel, Dumitru Budrala a ales să filmeze oameni autentici, cu mâinile bătătorite de muncă, care știu să se bucure de fiecare moment al acestor zile de sărbătoare. Din tradițiile și obiceiurile întâlnite în comunitățile pastorale din sudul Transilvaniei nu lipsesc idilicele drumuri pe ulițele satului în sănii trase de cai, împodobitul boilor, al cailor și al feciorilor, care își leagă clopoței în jurul gambelor și spectaculoasa horă care are loc de Crăciun, în centrul satului.

Un loc aparte în rândul credințelor populare din perioada Crăciunului îl au credințele păgâne despre vrăji, despre oameni care „leagă” oile să nu mai dea lapte și animalele domestice care cad bolnave din senin și mor de deochi sau pentru că au fost blestemate în această perioadă. Și cum fiecare problemă are și o rezolvare, oamenii de la poalele munților știu rețete de deochi (pentru oameni și cai) și au convingerea că „un popă bun” poate citi din carte astfel încât orice blestem să dispară și lucrurile să reintre pe făgașul normal.

Lasă un răspuns