Sântandrei: tradiție și superstiție

Sărbătoarea Sfântului Andrei are rădăcini mai vechi decât creștinismul pe pământul românesc. De ce se mănâncă usturoi și ce alte credințe se leagă de această zi aflați din materialul următor!

Ziua de 30 noiembrie, când românii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, marchează sfârșitul toamnei, motiv pentru care în calendarul popular o întâlnim sub denumirea de “Sântandrei Cap-de-Iarnă”. “Punctând un început, această noapte este una puternic marcată de sacru, astfel explicându-se manifestările specifice acestei sărbători: coborârea spiritelor morților, precum și luptele nocturne ale strigoilor și strigoaicelor care fură mana laptelui și a câmpului. Remediile cele mai eficiente pentru a contracara acțiunea acestor spirite neliniștite erau: sarea, macul, cânepa și usturoiul”, arată Ania Moldoveanu, analist-etnolog.

Păzitul usturoiului

În noaptea de 29 noiembrie, din moși-strămoși se ținea o noapte de veghe în care tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și resturi aprinse de la lumânările de Paști. După ivirea zorilor, tinerii ieșeau în curte, unde usturoiul era jucat în mijlocul horei, apoi era împărțit între participanți. Usturoiul acesta privegheat, uneori dus la biserică și sfințit, se păstra la icoană, fiind folosit peste an în farmecele de dragoste și pentru vindecarea bolilor.

Toată noaptea, tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și resturi aprinse de la lumânările de Paști / foto: Institutul Național al Patrimoniului
Toată noaptea, tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și resturi aprinse de la lumânările de Paști / foto: Institutul Național al Patrimoniului

Covașa

În Moldova, se credea că fiecare om este dator să mănânce la Sântandrei sau la Ovidenie (21 noiembrie) covașă, o băutură fermentată rituală preparată din mălai și făină sau din mălai de porumb sau mei, ca să fie ferit de strigoi. Gustul său este dulce-acrișor, asemănător cu cel de bragă. Covașa se împărțea la vecini în străchini de lut sau oale, pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos.

Turta de Indrei

Fetele de măritat care voiau să își vadă ursitul preparau în această noapte “turta de Indrei”, din apă, făină și sare în cantități egale, măsurate cu o coajă de nucă. Ele mâncau acest aliment, urmând să îl vadă în vis pe viitorul soț, venind să le ofere apă.

"Turta de Indrei" se prepară din apă, făină și sare în cantități egale, măsurate cu o coajă de nucă / foto: Institutul Național al Patrimoniului
“Turta de Indrei” se prepară din apă, făină și sare în cantități egale, măsurate cu o coajă de nucă / foto: Institutul Național al Patrimoniului

Potrivit etnologilor, pentru a afla cum le va fi norocul în anul următor și dacă se vor mărita curând, fetele făceau un colac din aluat dospit în mijlocul căruia puneau un cățel de usturoi. Colacul astfel preparat era lăsat timp de o săptămână la loc călduros. Dacă usturoiul încolțea, fata avea noroc.

Pentru a afla dacă se vor mărita în anul următor, fetele făceau un colac din aluat dospit, în mijlocul căruia puneau un cățel de usturoi și așteptau să vadă dacă va încolți / foto: Institutul Național al Patrimoniului
Pentru a afla dacă se vor mărita în anul următor, fetele făceau un colac din aluat dospit, în mijlocul căruia puneau un cățel de usturoi și așteptau să vadă dacă va încolți / foto: Institutul Național al Patrimoniului

În Bucovina, fetele puneau sub cap 41 de fire de grâu pe care le meneau, invocând îngerul păzitor și pe Dumnezeu să le arate în vis pe viitorul pețitor.

Magie în gospodărie

“Pentru a proteja casa, gospodăria și pe membrii familiei de acțiunea malefică a strigoilor, se recurgea la o serie de acte și gesturi magice performate mai ales de către femei”, menționează Ania Moldoveanu. Substanțele cu cea mai mare eficiență erau: usturoiul, sarea sau semințele de mac. De pildă, ușile și ferestrele se ung cu usturoi, iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi feriți de acțiunea strigoilor. În această noapte, femeile înconjoară vitele cu semințe de mac, după mersul soarelui, pentru ca acestea să fie ferite peste an de vrăjitoarele și strigoaicele care le pot lua mana laptelui. Femeile mergeau la biserică cu două lumânări și un colac. Una dintre lumânări era adusă acasă și cu ea aprinsă se făcea un ocol al curții și oborului vitelor, spre a fi ferite de animalele sălbatice și de boli. Pentru ca vitele să fie protejate de acțiunile răuvoitoare, se făcea un drob de sare care se descânta și apoi se îngropa sub pragul ușii staulului. Acest drob de sare se scotea la Sf. Gheorghe și se amesteca în porumbul sau în tărâțele care se dădeau de mâncare la vite, spre a fi ferite de farmece și vrăjitorii, mai spun specialiștii.

Ziua Lupului

Se pare că dacii, care venerau lupul, sărbătoreau în această zi trecerea în noul an. Până astăzi, în popor, ziua Sf. Andrei poartă denumirea populară de “Ziua lupului”, serbându-se prin nelucru, pentru ca fiarele să nu atace oamenii și dobitoacele lor.
“Femeile fierb porumb sau grâu pe care le amestecă cu nuci și zahăr sau cu miere și le consumă, după ce au împărțit și la vecini. Grâul se fierbe și se împarte ca să fie grâul plin de bob. În același scop, se aruncau boabe de grâu pe coș. Totodată, de Sf. Andrei se mânâncă pește. În această noapte, oamenii mănâncă o turtă înmuiată în usturoi sau alte mâncăruri cu usturoi. Pentru a evita ca strigoii să intre în casă și să provoace stricăciuni, se ung cu usturoi pragul ușii, ferestrele, hornul, făcându-se semnul crucii. În același scop, se ungeau cu usturoi și oamenii sau mâncau mâncăruri cu usturoi. Ca să fie apărată ograda de atacul strigoilor, dar și de cel a lupilor, poarta se ungea cu usturoi. Se serbează cu post negru pentru împlinirea unei dorințe cum ar fi căsătoria sau însănătoșirea.
În această seară se seamănă grâu într-o strachină de pământ. Cel al cărui grâu crește frumos și verde avea noroc. În același scop se puneau în apă ramuri cu muguri. După felul în care creștea grâul semănat, se putea interpreta și rodnicia ogoarelor în noul an”, adaugă Ania Moldoveanu.

Pe iconostasul bisericii „Sfântul Mihail” din satul Vința, județul Alba, monument transferat în Muzeul în aer din Dumbrava Sibiului, se află o imagine inedită a Sfântului Apostol Andrei. Inscripția “Sfântul Apostol Andrei” este în limba română, dar cu caractere chirilice.

“De obicei, pe catapeteasmă, cei 12 apostoli sunt reprezentați în medalioane sau în picioare și cu câteva simboluri în mână (la evangheliști, o carte; la autorii de epistole, un sul). Aici avem unul dintre rarele exemple în care Sfântul Andrei apare pe iconostas alături de simbolul martiriului său – crucea care-i poartă numele”, ne explică specialiștii Muzeului ASTRA.

Pictura care îl reprezintă pe Sf. Andrei are o vechime de 200 ani
Pictura care îl reprezintă pe Sf. Andrei are o vechime de 200 ani

Pictura lăcașului de cult datează din anii 1819-1821 și a fost realizată de Simion Silaghi-Sălăjeanu.

Lasă un răspuns