Supă de făină

O bucătăreasă prea vorbăreață, care a călit făina peste măsură, se prea poate să fi fost “inventatoarea” supei de făină – “Mehl-Suppe”.

Această supă este o specialitate a bucătăriei elvețiene, dar este răspândită în toată regiunea Alpilor, respectiv în sudul și estul Germaniei, precum și în Austria, iar cum ardelenilor le place rântașul de numa’-numa’, iată rețeta, așa cum a fost ea publicată în “Carte de bucătărie – 1501 feluri de măncări” (1935), volum cu o prefață de Constantin Bacalbașa:

Mehl-Supp

(supă de făină germană)

“Taie subțire 2 praji și 1 ceapă, rumeneștele cu unt proaspăt, adaogă 2 linguri de făină și moaie cu 100 gr. oțet. Umple cu 1 litru zeamă de carne, pune sare și piper, dar nu amesteca prea tare pentru ca să nu rămâie cocoloașe în supă. Să fiarbă 35 minute, apoi adaogă 200 gr. smântână și o bucată de unt proaspăt.”

În varianta sa inițială, supa de făină era o mâncare simplă, de-a dreptul sărăcăcioasă, pe care țăranii nevoiași o pregăteau pentru micul dejun, cu făină, apă sau lapte, sare ori zahăr și poate mai amestecau puțină pâine uscată, pentru mai multă consistență. Așa se mai regăsește și astăzi în bucătăria șvabilor. În Basel, “capitala” supei de făină, ea a devenit o tradiție încă din vremea Imperiului Roman, iar în secolul XIX orice fată de măritat trebuia întâi să învețe a pregăti Mehl-Suppe. Rețeta s-a mai îmbunătățit cu timpul și diferă de la o regiune la alta, astfel că în fiertură se mai poate adăuga zeamă de carne, grăsime, măduvă sau felurite mirodenii, iar pentru servire se presară cu semințe de chimen și crutoane.

Lasă un răspuns