Clătite ca în Boemia

Diversitatea din Imperiul Austro-Ungar s-a manifestat – din fericire – și în arta culinară. Așa se face că, spre finalul secolului XIX, regăsim într-o carte de bucate tipărită la Sibiu această rețetă de clătite „ca în Boemia”, încercată și recomandată de Elise Fröhlich.

[directions title=”Mod de preparare”]

1. 70 g de unt se clarifică și se amestecă pe rând cu 4 gălbenușuri de ou, apoi cu 1/3 l lapte, 20 g de drojdie, 40 g de zahăr, un pic de sare și făină cât cuprinde.
2. Se face un aluat ușor, la sfârșit se adaugă albușurile bătute de la 4 ouă.
3. Aluatul se lasă să crească într-un loc cald.
4. Se pune în forma specifică acestor mici clătite un pic de grăsime și când se încinge, se pune în fiecare adâncitură câte un pic de aluat, se coace frumos.
5. Cât sunt încă fierbinți, se pudrează cu zahăr și scorțișoară sau se pune un pic de marmeladă deasupra, se pudrează cu zahăr din belșug și se servesc calde.

[/directions]

Autoarea a consemnat și o variantă la care se poate folosi magiun sau stafide:

[directions title=”Clătite ca în Boemia cu magiun”]

1. Se face un aluat din 1/2 kg de făină, 5 ouă întregi, 1/2 l de lapte călduț și 20 g de drojdie înmuiată în lapte călduț. Se lasă să crească.
2. În fiecare adâncitură a formei se pune un pic de untură lichidă, o lingură de aluat și se pune la copt în cuptor.
3. Se lipesc câte două clătite cu magiun și se pudrează cu zahăr și scorțișoară.
4. Dacă nu se vor umple clătitele, se pune în aluat o mână de stafide.

[/directions]

Recomandări pentru aluaturi cu drojdie și plăcinte

„Bucătăria transilvăneană”, apărută la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu în 1897, cuprinde și numeroase sfaturi pentru gospodinele începătoare. Iată câteva indicații scrise de Elise Fröhlich în ceea ce privește pregătirea aluaturilor cu drojdie și a plăcintelor: „La aluaturile cu drojdie se folosește întotdeauna lapte nefiert. Toate ingredientele trebuie încălzite înainte de folosire. Plămădeala (maiaua) se face cu laptele doar călduț, deoarece de ea depinde creșterea aluatului. Cuptorul trebuie să fie la început foarte fierbinte, către sfârșitul coacerii se scade însă temperatura, ca să nu se închidă prea tare la culoare prăjitura, iar aluatul să aibă timp să se coacă bine și în interior. Dacă se înțeapă aluatul cu o andrea și se scoate curată, atunci aluatul este copt și se răstoarnă cel mai bine pe o sită, să se răcească.”