Prima carte de bucate cu rețete transilvănene în limba germană este tradusă în românește după 123 de ani de la apariție.
În cele 388 de pagini veți găsi „peste 1.400 de rețete practice testate, indicații pentru pregătirea fructelor în bain-marie și a băuturilor, cu o anexă suplimentară care conține mâncăruri ușor digerabile pentru bolnavi și convalescenți și sfaturi practice pentru femeia casnică“.
„Bucătăria transilvăneană“/„Die Siebenbürgische Küche“, de Elise Fröhlich, a fost tipărită la Tipografia Drotleff din Sibiu, în toamna anului 1897, fiind dedicată „tuturor bunelor casnice și celor ce vor să devină“, cu 1.200 de rețete tradiționale ale sașilor, dar și preparate internaționale, alături de mult sfaturi practice pentru tinerele gospodine. „În celelalte cărți de bucate erau multe rețete artistice și rafinate, a căror punere în practică necesita mult timp și mulți bani, și de aceea erau foarte rar gătite. Căutam degeaba în cărți de bucate străine rețetele atât de iubite ale bucătăriei transilvănene, care trebuie să rămână o necesitate! Această carte de bucate oferă o selecție mare de rețete, atât pentru mesele de zi cu zi, cât și pentru mesele de sărbătoare. Sper ca această colecție de rețete să deschidă drumul micului popor săsesc din Transilvania către gastronomia altor țări, iar alte popoare să învețe să iubească bucătăria noastră. Rețetele sunt gândite, în medie, pentru o familie mai mică (5-6 persoane) și m-am străduit să aleg doar acele rețete care se pot face ușor, fără alterarea gustului și care nici nu sunt prea scumpe“, scria autoarea.
Apetitul pentru „Bucătăria transilvăneană“ s-a dovedit atât de mare, încât cartea a ajuns în anul 1900 la cea de a patra ediție, care cuprindea 1.400 de rețete. Din nefericire, Elise Fröhlich a murit în februarie 1901, la nașterea ultimului său copil. Ediția a V-a a cărții de bucate a văzut lumina tiparului un deceniu mai târziu, tot în Sibiu, la Editura Seraphin. În deschiderea cărții există o listă cu tehnici și informații foarte utile bucătarului începător, iar la începutul fiecărui capitol există o listă de „trucuri“, astfel încât rețetele să reușească. Această ediție a fost tradusă de jurnalista Ruxandra Stănescu prin intermediul unui proiect al Bibliotecii Județene ASTRA din Sibiu conceput sub auspiciile programului Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019.
Dr. Gudrun-Liane Ittu, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, păstrează „Bucătăria transilvăneană“ ca moștenire prețioasă de familie. „Cartea a aparținut bunicii mele, Anna Fiedler, născută în anul 1892 la Agnita, căsătorită în 1911, când a primit cartea în dar. Ea a folosit-o de-a lungul întregii sale vieți, fiind moștenită, în 1975, după moartea ei, de mama mea, Hilda Reckl. Părinții mei au plecat definitiv în Germania, în anul 1993, din bagajele lor făcând parte și cartea de bucate a bunicii, iar după moartea mamei, în 2003, eu am recuperat-o aducând-o la Sibiu, de unde plecase“, relatează domnia sa.
Pentru prima oară în limba română, „Bucătăria transilvăneană“ a fost editată în cadrul Centrului de Cercetări „Andrei Oțetea“ al bibliotecii, cu sprijinul asociației „Prietenii Bibliotecii ASTRA“ și al Fundației Pacenta. „Cartea Elisei Fröhlich reprezintă o frescă ardelenească a unei epoci în care prepararea bucatelor se făcea doar cu ingredientele pe care le oferea natura, secretul reușitei constând într-o perfectă îmbinare între priceperea și intuiția gospodinelor. «Bucătăria transilvăneană» a reprezentat cartea de căpătâi a femeilor din Transilvania, pentru mai bine de un secol. Am ales traducerea și publicarea celei de-a V-a ediții dorind să valorificăm patrimoniul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu“, a explicat Dan Nanu, responsabilul de proiect.
Dan Nanu, istoric: „În ultima sută de ani, săsoaicele au gătit tocmai după această carte de bucate, care nu a fost niciodată tradusă. Salvăm astfel și multe rețete simple și foarte bune, care a altfel ar fi fost pierdute.“
Vestea cea mai bună este că rețetele tradiționale culese de Elise Fröhlich se pot încerca fără probleme, întrucât o mare parte dintre ingrediente sunt și astăzi la îndemână, iar traducătoarea a convertit unitățile de măsură.
„Foarte bine explicat este și felul în care se taie și se jumulește o găină, o acțiune de care contemporanii sunt – din fericire pentru mulți – scutiți. Cine dorește să gătească carne de urs găsește, cu siguranță, o rețetă în această carte, dar și preparatele cu pui de baltă sau becață își au locul în cuprinsul lucrării. Despre carnea de urs, autoarea spune că gustul este mai degrabă dulceag și recomandă un sos de heciumpeci (gem de măceșe), dar cu siguranță că rețeta se poate adapta și la feluri de carne mai uzuale.
Autoarea nu s-a mulțumit cu o simplă înșiruire de rețete, ci a strâns și multe informații necesare în acele vremuri, în care hârtia tipărită era atât de valoroasă, încât exista o metodă de curățare a acesteia. Cum se spală hainele de lână, cum se curăță mănușile de piele întoarsă, cum obții o lumină ieftină pe timp de noapte cu un căpețel de lumânare, în ce feluri se poate folosi bicarbonatul de sodiu în casă, rețete pentru bolnavi și convalescenți, cât durează până când un stomac sănătos digeră laptele – toate aceste informații și încă multe altele completează volumul, care nu doar propune sfaturi practice aplicabile în zilele noastre, ci oferă cititorului o imagine destul de fidelă a vieții unei casnice acum 130 de ani“, descrie Ruxandra Stănescu.