Focul lichid din ștampăl alunecă pe gâtlej cât ai spune „Schnaps”.
Din fructele înfierbântate pregătesc sașii, printr-o metodă transmisă din generație în generație, această băutură spirtoasă menită să încălzească inima chiar și atunci când soarele arzător al verii este departe.
Fosta profesoară Aurelia Rusu a studiat mai bine de două decenii gastronomia săsească și a amenajat chiar un muzeu al civilizației sașilor în Bazna. „Este o băutură specifică și tradițional săsească, adusă în Transilvania de către elita militarilor din armata Imperiului Austriac. Se prepară din diverse fructe: cireșe, zmeură sau pere, în special, dar și din prune, mere și alte fructe. Rețeta este foarte veche și, la origini, este din zona malului stâng al fluviului Rin, fiind păstrată, din generație în generație, de către puținii urmași ai coloniștilor sași care mai există astăzi în Transilvania”, spune domnia sa despre Schnaps.
Rețeta de preparare este asemănătoare celei pentru fabricarea altor băuturi alcoolice pe bază de fructe sau cereale, precum țuica, palinca ardelenească, horinca maramureșeană sau din alte zone din Transilvania, ori a vinarsului, specific, de asemenea, Transilvaniei, dar fabricat și în celelalte provincii istorice românești.
„Astfel, fructele se strâng în timpul verii și se lasă la fermentat într-un butoi, până în lunile octombrie-noiembrie. Schnaps-ul cel mai bun se face într-un cazan de cupru și ideal ar fi să se fiarbă deasupra unui foc făcut cu lemne. Este bine să nu se umble la pojghița care se formează deasupra, pentru că se pierde mult alcool rezultat din fermentație”, explică medieșeanca Aurelia Rusu, în cartea „Gătim împreună în Casa Baronului”.