Delicioasă și plină de vitamine, marmelada de măceșe pe care sașii au botezat-o Hetschenpetsch este nelipsită din cămările sibienilor.
Această dulceață tradițională este preparată, mai nou, și de gospodinele românce. Numele care-ți încurcă limba s-a transformat în „heciumpeci”, dar savoarea a rămas aceeași.
Pentru prepararea gemului propriu-zis, este nevoie de o pastă de măceşe obţinută prin separarea fructelor de seminţe şi ulterior prin fierberea lor. Pasta rezultată se trece prin sită şi se pune la fiert în cuptor.
Hetschenpetsch
- Pentru această reţetă nu sunt cantităţi fixe, trebuie respectate doar proporţiile. Astfel, pentru cantitatea de măceşe de care dispuneţi, calculaţi exact aceeaşi cantitate de zahăr şi jumătate de cantitate de apă, vă sfătuiesc gospodinele de pe Valea Hârtibaciului. În cazul în care nu doriţi o pastă foarte dulce, puteţi să scădeţi zahărul cu 100 de grame, dar nu mai mult.
- Fructele de spală foarte bine şi se curăţă de codiţe şi de vârfuri. Se pun fructele la fiert. Amestecul se trece de mai multe ori printr-o sită deasă. Apoi se pune din nou la fiert, se adaugă zahărul şi se mai lasă la foc mic până se obţine consistenţa dorită.
- Amestecul se toarnă fierbinte în borcane, se capsează bine şi se lasă la răcit învelit în mai multe cârpe, să se răcească treptat.
Cel mai bun gem de măceșe din Mărginimea Sibiului este blazonul unei familii din Săliște. Aurelia Moga și soțul ei, Nicolae, alături de fiica lor, Cristina, și ginerele Nicu Iridon respectă gustul de odinioară în „făbricuța” lor. Și-au cumpărat mașina de prelucrat pasta de măceșe acum vreo cinci ani, din întâmplare, după ce au văzut un anunț în ziar, apoi, în scurt timp, au câștigat clienți fideli din tot județul Sibiu, dar și de la București și chiar de la o mănăstire de măicuțe.
Familia Moga cumpără măceșele la felderă, de la începutul lunii septembrie și până pe la jumătatea lui octombrie, de la culegători din împrejurimile Săliștei, aceiași an de an. Fructele trebuie sa fie roşii, tari, să fie culese cu mâna şi – mai ales – să fie curate.
„Măceşele, odată aduse acasă, le depozităm în saci de rafie și începem imediat să le alegem de eventuale pietricele, de cozi, de frunze uscate, de vârful negru. Ne punem la masă, toată familia și le alegem, aşa, ca pe fasole, măceașă cu măceașă! Este necesară această etapă, deoarece, dacă nu le-am alege, pasta de măceşe ar ieşi mult mai închisă la culoare, iar apoi prin fierbere s-ar transforma într-o culoare nu prea plăcută, iar ca şi gust, nu mai zic… După ce le alegem, le punem iarăși în saci, măsurate, la loc răcoros, și de pe la 15 septembrie începem producția de pastă de măceșe. Facem pastă doar din măceșele tari, neatinse de brumă. Dacă folosim din cele brumate, pasta capătă gust de afumat și se închide la culoare”, povestește Cristina Iridon.
Aurelia Moga: „Fructul ăsta e păcat să nu îl valorifici, este ultima resursă de vitamine înainte de începerea iernii! Dacă nu îl culege nimeni, îl mănâncă păsările!”
Recomandarea familiei Moga pentru gemul de măceșe este ca la 5 litri de pastă brută să fie adăugate 2,5 kilograme de zahăr.
În cealaltă parte a județului, la Marpod, Minodora Herbei pregătește gemul de măceșe într-o interpretare proprie. Pasiunea pentru arome noi și preocuparea pentru sănătate au determinat-o pe această contabilă să scadă zahărul și să adauge ingrediente inedite, precum ardeiul iute.
„Pasta de măceșe o fac niște producători din zonă, pentru că e vorba de un utilaj specific, cu o pânză foarte fină. Măceșele sunt niște fructe care în interior au multe semințe și mult păr îngrozitor de aspru, astea trebuie eliminate și să rămână doar acea pastă foarte fină, ca o mătase, pe care o mâncăm cu plăcere. Sunt niște utilaje specifice în zona Mediașului, în zona Săliște și sunt persoane care se ocupă cu asta. Fac pasta crudă. Ea fermentează imediat, așa că trebuie să o iei și să o prelucrezi. O fierb cu zahăr la limita conservării și fac diverse combinații. Cea mai grozavă mi se pare cea cu ardei iute, unde rămâne un gem, nu este un ketchup, e un gem care are gustul de măceșe, parfumul specific și ulterior rămâne un plăcut gust iute”, ne-a dezvăluit doamna Herbei.
Apreciate încă din Evul Mediu nu doar pentru gust, ci și pentru calitățile lor medicinale, măceșele sunt considerate sursa naturală cu cea mai mare concentrație de vitamina C, având o concentrație de 50 sau chiar 100 de ori mai mare față de citrice. Problemele respiratorii sau imunologice, diverse infecții, inflamații sau alergii își pot găsi leacul cu această minune din farmacia naturii.